Flori de Toamnă în An Centenar – expoziție la Grădina Botanică din Iași
Grădina Botanică. Astăzi. Start pentru o nouă ediție a Expoziției Flori de Toamnă. A 42-a ediție. O expoziție dedicată Centenarului Marii Uniri. Un semn al recunoștinței pentru toți eroii neamului care au contribuit la făurirea Statului Național Unitar Român.
O nebunie! Cea mai frumoasă nebunie a toamnei!
Doruri ascunse-ntre poze de toamnă
Mi-e dor de
Apusul dintr-o zi de luni
Cam așa-s cerurile de la fereastra mea. Fascinante! De speriat și de bucurat!
Apusul dintr-o zi de marți
A trecut ceva timp de când n-am mai pozat de la fereastra mea.
A trecut ceva timp de când nu m-am mai bucurat de un apus.
Azi… azi era vremea!
Poveste de noapte cu luna și iubiri încâlcite
Luna-i plină. Tura aceasta am vânat-o seară de seară, de când era îngustă cât un fir de iarbă. I-a plăcut să se lase urmărită, căci mi-a bătut în fereastră în fiecare noapte și m-a lăsat să-mi înec gândurile în strălucirea ei.
Pierdută eram și de data asta în ochii săi. Te-ai născut noaptea!, mi-a spus. De asta mă iubești atât de mult! Și deodată, fără ca nimic să mă avertizeze, am simțit că-mi fuge patul de sub mine… Sau că-mi fuge luna din priviri!
Șapte pași spre răsărit și-o fotografie furată despre iubirea adolescentină
Poveste cu stele scrisă dimineață, la 4.59
Mi-e dor de stele…, îmi spuneam ieri, pe la prânz. Și-un pic, așa, îmi venea să-mi plâng de milă.
Uite, stelele!, o aud pe Maria aseară, izbucnind din senin. Era 21.30 și două stele sclipeau deasupra băncii noastre. Vai, deja a-nceput să se întunece la ora asta…, am constatat cu uimire. Acum câteva zile, pe la 10.00, încă era lumină. Găsisem deja noi motive de a mă plânge…
Într-o poziție destul de ciudată, eu scursă pe bancă și Maria cocoțată și întinsă pe mine, priveam amândouă stelele – în egală măsură fericite și nemulțumite.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase