A ales să fie Mama Lui. Și a noastră!
Am tot stat și m-am gândit la EA…
A ținut Cerul în pântecele său. E Maica Domnului! Și, totuși, asta n-o împiedică să fie și să rămână Mama noastră! A tuturor! A unor ticăloși, a unor păcătoși, a unor veșnic trădători!
Le-am citit celor mai simpatici copii cartea „BEBE, o poveste din burtică”!
Am trăit s-o fac și pe asta! Am fost invitatul Pro Vita Iași la Colegiul Național „Garabet Ibrăileanu”. În alte dăți pășeam pe acolo în calitate de jurnalist pe domeniul învățământ, acum statutul mi s-a schimbat și-am fost… trecută la tablă! 🙂
Concret, am avut bucuria de a le citi elevilor de la două clase a II-a și o clasă a III-a cartea BEBE, o poveste din burtică. A fost o experiență în premieră, pe care nu știam cum o vor gusta copiii – cei mai simpatici, dar și cei mai critici spectatori.
Prin urmare, am avut maaari emoții! Însă și satisfacțiile au fost pe măsură!
Flori de Toamnă în An Centenar – expoziție la Grădina Botanică din Iași
Grădina Botanică. Astăzi. Start pentru o nouă ediție a Expoziției Flori de Toamnă. A 42-a ediție. O expoziție dedicată Centenarului Marii Uniri. Un semn al recunoștinței pentru toți eroii neamului care au contribuit la făurirea Statului Național Unitar Român.
O nebunie! Cea mai frumoasă nebunie a toamnei!
Pelerin pe urmele Sfântului Gheorghe Pelerinul
V-am prezentat deja filmul despre Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv și v-am anunțat că… avem un bunic sfânt!
Azi vă fac cunoștință cu un alt drag al sufletului, cu Sfântul Gheorghe Pelerinul. Și cu filmul său. Vă invit să fim, împreună, pelerini pe urmele Pelerinului!
Sfântul Gheorghe Pelerinul/ Pictură: Viorica Rusul Cele două filme au în comun pe cei doi minunați sfinți – pentru care s-a făcut proclamarea canonizării în anul 2018, la Iași, pe 25 martie.
Cele două filme au în comun și oamenii care au muncit la ele – echipa Doxologia!
Ca manieră de prezentare, însă,
Scurt gând – cu gândul la prietenii mei
S-au spus și s-au scris multe despre prietenie. Însă, mai presus de toate definițiile și de toate metaforele, prietenia este o stare care se trăiește.
În tristețe, dar și în bucurie, în stat nas în nas toată ziua, dar și în pauze lungi de comunicare.
Zece ani de Șapte pietre
Au trecut zece ani de când o fată și-a luat jocul preferat din copilărie și l-a transformat în blog.
Au trecut zece ani cu o scriere ici și cu una colo, cu alta dincolo… într-o ordine total dezordonată.
Au trecut zece ani de când fata și pietrele ei se iubesc și se părăsesc, merg la braț sau se cară în spate.
Au trecut zece ani de când porțile s-au deschis pentru cititorii în pietre
Experiment concret pe… inima unei mame!
– Maria, ce făceai tu acolo, singură, în burtică?
– Mă jucam cu inima ta!
Aceasta e un fragment de conversație cu prunca mea, pe când avea vreo 3-4 anișori. O conversație care mi-a rămas la inimă!
Se juca cu inima mea!… Se joacă și-acum, draga de ea! În cel mai frumos sens cu putință – chiar și atunci când inima doare. Căci o inimă de mamă
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
