Un prunc – veșnic motiv de bucurie
Bucuria cea mai mare pe care a dat-o Dumnezeu omului e nașterea de prunci. Noi, pruncii de odinioară, pruncii noștri și pruncii altora – ce poate fi mai de preț în lumea aceasta decât scâncetul unui bebeluș?
Ce poate fi mai firesc și, în același timp, mai imposibil de explicat decât modul în care, dintr-o sămânță de iubire prinde viață, suflet și trup un om în miniatură?
În premieră, despre mama mea :)
De multe ori am vrut să scriu despre ea. Despre mama mea. Se pare, însă, că e cel mai greu subiect! 🙂 Pentru că mereu am amânat-o și-acum, când am zis: Gata, a venit momentul!, îmi tremură degetele pe tastatură!
Ea nu e ca mine. Nu m-a amânat niciodată.
Bălăceală în frunze de noiembrie
Supereroul la 5 ani
Anul Nou, în mijlocul copiilor
Uitându-mă la pozele și la filmulețele de astă noapte, nici nu mă gândesc c-aș fi putut petrece mai bine la cumpăna dintre ani, decât alături de copiii mei.
Andrei-Octavian – 2 ani!
Uite cum se scurge timpul si bebe nepotel devine, pe zi ce trece, un adevarat cavaler!
Ce bebe? Astazi, Andrei-Octavian a implinit 2 ani!!!Bunici si nepoti
Intr-o zi precum cea de azi, acum 40 de ani, a trecut in lumea celor drepti bunicul meu, Constantin. Mama avea pe atunci 19 ani, mult mai putin fata de varsta mea de acum.
Nici tata nu a fost mai fericit. Mama lui a murit cand avea el cinci ani. Mama a doua, de sufletul careia s-a prins pe vesnicie, s-a dus cand era el tanar. Bunicul s-a stins cand avea fratele meu doi ani, deci eu il stiu doar din poze.
Am fost, asadar, o nepoata nu foarte norocoasa, dar viata mi-a compensat cu o bunica pe care am avut-o alaturi pana la 18 ani si cu multi bunici adoptivi.