Eu si copiii mei
De aproximativ noua luni, cu mici exceptii, la poza de la messenger am chipul unui copil. Andrei-Octavian in toata spendoarea si inocenta lui!
Am si povestit despre el pe blog si m-am laudat ca sunt matusica.
Se pare, insa, ca n-am strigat chiar in toate zarile. Prin urmare, parte dintre cei pe care ii am in lista, dar cu care nu comunic prea des mi l-au plasat ca fiind al meu. Este! Dar trebuie sa recunosc si meritele parintilor lui 🙂
Pornind de la aceasta confuzie, nu o data mi-a fost dat sa ma intalnesc pe strada cu vechi cunostinte care sa ma vada insarcinata si sa ma intrebe: Dar, iar??!!
La care eu, initial inocenta: Dar cand am mai…?!
Acum, m-am obisnuit. Si ma amuz inca inainte de a da explicatiile. Si ma bucur. Ma bucur de Andrei si de minunea care se va naste din mine.
7 Comments
Ana Arsene
Chiar! Iar colega??? :)))))) 😉
anda_elena
Din nou:)
Si probabil, de data asta, iesind din mine… va fi mai putin blond(a) 😛
Andreea
M-am amuzat enorm când am citit postarea ta :)) Începusem deja să calculez de la ce vârstă ai rămas prima dată însărcinată… 🙂
anda_elena
Varsta e ok. Graba e mare 🙂 Si totusi… daca stau sa ma gandesc… nu e imposibil de pus in practica 🙂
Cosmina Bradu
Imi pare foarte bine sa te revad pentru ca adesea m-am intrebat ce mai faci…Ma bucur si mai tare sa vad ca in curand o sa aduci o mica minune pe lume…Bine ai facut ca ai intrat pe facebook ca din greseala te-am gasit. De asemenea imi place foarte mult si ce scrii pe blogul tau…cuvinte sincere scrise cu multa candoare. Te pup
anda_elena
:* ne-am regasit! Multumesc pentru toate gandurile frumoase!
Pingback: