Valoarea unui copil
Eram la cumpărături cu Maria. La final, am mers să plătim și-am ajuns să vorbim despre… valoarea unui copil.
– Pune-mă și pe mine pe bandă, a spus copila, când ne aflam la casă.
– Imposibil!, i-am răspuns.
– De ce?
Urare foto în prag de sărbători :)
Paul a adus bucurie în micuța mea familie! Paul ne-a invitat pe Maria și pe mine în studioul său, pentru o sesiune foto de sărbători! Paul știe că unele dintre cele mai frumoase amintiri se păstrează într-o fotografie. Paul poate surprinde cu maximă naturalețe emoția, iubirea, zâmbetul, privirile pline de drag dintre o mamă și fiica sa.
Paul e… Paul! Unul dintre cei mai faini oameni pe care-i știu! Un om care se dăruiește pe sine și care împrăștie în jur raze de veselie!
Cuibușorul nostru de fericire – același, din ziua în care ne-am născut
Toată viața ei, Maria a crescut în casa bunicilor – care-a fost și va rămâne mereu și casa noastră. Astfel, despărțirea de mine, atunci când am plecat la serviciu, a fost mai ușoară. Maria rămânea acasă, iar de mami știa mereu că se va întoarce la ea și, implicit, acasă.
Mai mult decât un calendar de Advent – creativitate în decembrie
Aproape că bate decembrie la ușă. Încep pregătirile de tot felul și bucuriile multe și mărunte, care vor încununa marea Bucurie a Nașterii Domnului. Decembrie este, probabil, luna cea mai creativă. Cât un calendar de Advent! Căci oricât de adult mare și serios și încruntat ai fi, parcă nu poți să nu desenezi și tu un brad, să decupezi un fulg sau măcar să zâmbești în fața unui joc de lumini. Cred, însă, că marea majoritate putem face mult mai mult de-atât! Iar cei care avem copii prin preajmă – ai noștri, dar nu neapărat – avem și un motiv în plus pentru a ne umple de joc și copilărie, a ne transforma în spiriduși, a lăsa durerile de-o parte și a învăța să trăim frumos.
Pornind de la ideea calendarului de Advent – dar prelungind-o la cele 31 de zile ale lunii decembrie, în 2015 m-am gândit să confecționez un soi de calendar-surpriză pentru Maria.
N-am vrut varianta dulce, comodă și comercială a unei doze zilnice de ciocolată, nici alt joculeț din comerț. Am vrut să muncesc eu, să mă chinui să iasă ceva fain, inclusiv cu riscul de a nu ieși! 🙂
Creativitate și bucurie
Implicarea mea și dragul de a crea erau cele care au contat – pentru mine, dar mai ales pentru copila sufletului meu.
La cei 5 ani pe care-i avea atunci, am simțit-o atât de încântată de faptul că fac ceva cu mâinile mele, năstrușnic gândit și personalizat pe fiecare zi – încât sunt convinsă c-a fost mai important și mai de păstrat în amintire pentru ea jocul acesta, decât că-i dădeam de mâncare sau că mă îngrijeam să nu-i fie frig în drumul spre grădiniță.
Cu gândul la ce-o mai născoci mami mâine, Maria adormea entuziasmată și se trezea la fel. Zi de zi, timp de 31 de zile, apărea câte o nouă chestiuță în calendar! Mă așteptam să fie momente în care să strâmbe din nas. Să i se pară prea simplu ceva sau neinteresant. M-am așteptat degeaba, slavă Domnului! 🙂 Căci până în ziua de azi, se uită cu același entuziasm în fiecare pătrățel și-și amintește motivul pentru care este acolo una sau alta dintre surprize. Dovadă că, în mintea și în sufletul copiilor, bucuriile nu au termen de valabilitate.
Ce-am făcut eu nu-i o mare bortă-n cer. Am trasat un tabel pe un carton, pe care l-am împărțit în așa fel încât să aibă sus zilele săptămânii – iar în jos suficient spațiu, pentru a cuprinde cele 31 de zile ale lunii. C-a fost chiar un pic mai mult decât atât, asta n-a reprezentat nicio problemă! 🙂
Zile și zile
Unele zile au fost super personalizate – pregătirea ghetuțelor, Sfântul Nicolae, participarea la o lansare de carte, la un spectacol de teatru sau la un concurs de înot, ziua celei mai bune prietene, împodobirea bradului, venirea lui Moș Crăciun sau a noului an. Alte zile le-am dedicat zâmbetului, iubirii, bucuriei, dar și jocului din a face un 2 dintr-o rățușcă, un 3 dintr-un fluture sau un 9 dintr-o floare – iar alte zile le-am „inventat”, pur și simplu! 🙂
Nu a fost greu. Dar a însemnat timp asumat – uneori mai mult, uneori mai puțin – dedicat copilului, fără copil în preajmă. Cu excepția unei singure zile, în care i-am oferit în dar pătrățelul, pentru a contribui și ea activ. Nu a fost greu. Dar a fost un calendar cu greutate! După ce-au început să se umple zilele, a trebuit să-l lipesc mult mai trainic de ușă, ca să reziste :). Nu a fost greu. Dar m-a ținut un pic în priză, mi-a pus inventivitatea la încercare și, sincer, m-a bucurat.
Bucurii vă doresc și vouă! O lună frumoasă, cu împliniri și creativitate în familie!
UPDATE:
Pe Facebook puteți vedea albumul foto integral – cu fiecare zi și fiecare surpriză! Click aici!
Știu ce-a făcut mami-n vacanță! :)
A trecut și prima vacanță a școlăriței. O săptămână pe care mami și-a păstrat-o special pentru concediu, ca să se simtă și ea copil. Oho, și s-a simțit!
Mami… trei zile consecutiv a dormit la prânz! Asta e de trecut la categoria dorințe în sfârșit împlinite! 🙂
S-a jucat de-a pocnit, a citit o tonă de povești și reviste pentru copii, a fost toate personajele lumii. A râs, s-a maimuțărit, a fost o mami fericită!
Pentru că mami trebuia s-o facă și pe adultul…Istoria unui ghiozdan cu buline
Ehe… era prin 2012, la început de an școlar… atunci când am stârnit niște discuții, muuulte, pro și contra. C-așa-s eu, stârnitoare. Că nu pot să-mi țin gura și ideile pe mute – și-atunci trebuie să-mi asum și unele vorbe aruncate de către nemulțumiți printre dinți. Ca să nu mai spun că, așa cum îi șade bine stârnitorului, ajunge el însuși, câteodată, să fie pus față în față cu cele pe care, până mai ieri, le arăta cu degetul.
Și-așa m-am trezit eu de mână cu Maria, înainte de a începe școala, față în față cu ghiozdanele din Carrefour. Fix în același loc în care, în 2012, cel mai scump ghiozdan costa 192 de lei. Acum, în anul de grație 2016, ajunsese la 250 de lei. Și fata mea îl privea pe acela, dar și pe altele, cu scoruri asemănătoare.
Mi s-a pus un micuț nod în gât și-am zis hai, să mă opresc și să aștept, să văd ce-o să se întâmple.
Maria Paula, avansată la gradul de… școlăriță! :)
A fost o zi veselă, roșie, cu buline, cu emoții, cu ghiozdan, cu sarafan, cu trandafiri. Prima. Prima zi de școală! A fost ziua în care am pășit în curtea școlii cu o elevă de mână. A fost ziua în care am devenit, oficial, mamă de școlăriță!