Scrisori de dragoste închise-n noapte
Am citit scrisori de dragoste. Declarații, planuri, iubiri și veșnicii. Toate-s azi expirate – deșertăciuni, adevăruri de moment, uitări…
Înghit în sec și privesc totul de la distanță. E ciudat. Nu jelesc, nici nu mă revolt. Ceva din mine-i rupt. Sau mort. Așa se întâmplă când nu mai simți nimic?
Prima postare la… 35 de ani :)
A treia lună de RESET – cum am supraviețuit. Bonus… despre revenirea la „viața normală”
Scriu astăzi, la trei săptămâni după ce mănânc… ca un om :). Și mă pregătesc să vă spun cum a fost în luna a treia de RESET by Limitless, dar și cum e în viața așa-zis… normală. Pe de o parte, îmi pare rău că n-am scris la timp, adică exact atunci când s-au împlinit cele trei luni de program. Pe de altă parte, eu zic e bine că am stat un pic mai mult să analizez, să observ, să-mi recunosc anumite limite, să conștientizez cât de slabă sunt – mai mult în ambiție, decât la trup –, cât de ușor pot să mă las pradă micilor și păguboaselor plăceri.
Așadar, să începem povestea.
A doua lună de RESET – cum am supraviețuit
A mai trecut o lună de RESET. O lună altfel, față de prima – când am fost complet ascultătoare și atentă la indicații. Am fost și acum, nu zic… Însă, de data asta am inclus programul în stilul meu de viață – nu mi-am mai făcut stilul de viață după program.
Ce anume a fost altfel? În aceste săptămâni am plecat mai mult de acasă, în delegații. Am plecat cu geanta frigorifică și cu o parte dintre mâncăruri pregătite. Am respectat, pe cât s-a putut, mesele din lista inițială. Pe altele le-am înlocuit cu mâncăruri din același program, de la aceleași ore – dar mai ușor de făcut și de mâncat prin mașină, pe lângă mașină sau între două interviuri. Au fost și dăți în care am fost invitată la masă și n-am putut, nici nu mi-am dorit să refuz. M-am observat, însă, mai atent și mai atentă. Gândind la ceea ce mănânc, la cum mănânc, la cât mănânc, la ce asocieri fac și la momentul în care spun stop cu zâmbetul pe buze. Cu zâmbet, da! Fără mustrări de conștiință, fără stresul pe care îl implică, în general, o cură de slăbire. Căci RESET by Limitless nu e cură de slăbire, ok? 🙂
Cu zâmbet și fără mustrări de conștiință am avut parte, luna asta, și de două abateri dulci. Nu, n-am cedat ispitei, ci mi-am programat din timp două deserturi pe care mi le-am asumat.
Cu burtica la plimbare, spre 1 Iunie 2010 :)
În 2010, pe vremea asta, mai aveam 30 de zile de mers cu burtica la plimbare. În 2010, pe vremea asta, visul meu de a deveni mamă era deplin. Peste puțin timp, urma să-mi țin prunca la piept!
Una dintre cele mai fericite perioade ale vieții mele a fost aceea în care în mine au bătut două inimi…
Prima lună de RESET – cum am supraviețuit
Sunt expertă în amânare. În delăsare. În așteptarea schimbărilor la care privesc de pe margine. Nu-mi prea place să ies din starea mea de confort, din bula mea în care fac ce vreau, cum vreau, fără să ascult de un program strict sau de niște reguli. Prin urmare, mi-a fost greu să ajung la momentul în care să accept să-mi spună alții ce trebuie să mănânc. Pe bune?! Și acum mi se pare o nebunie ceea ce urmează să fac! 🙂
Căci… tocmai mă pregătesc să vă povestesc cu super entuziasm despre cum mi-a fost în prima lună de RESETare a obiceiurilor alimentare.
O să mor de foame!, mi-a fost întâiul gând. Haha, cât m-am înșelat! Luna aceasta am mâncat mai mult decât mâncam eu de obicei.
Dacă voi dori să mănânc ceva, orice, oricând, voi mânca! Acesta mi-a fost al doilea gând.
Răspunsul Sfântului Gheorghe
Mai mult de un an m-am rugat Sfântului Gheorghe. Era luat drept ocrotitor în cadrul unui proiect care, personal, mă rănea – dar care, la bază, aducea alinare unor oameni ce aveau cu adevărat nevoie. De proiect, de alinare, de Sfânt. Așa că eu mai puțin contam. Mă rugam ca totul să iasă bine și ca timpul să treacă cu folos – cu rezultate bune și împliniri. Și, cândva, după aceea, urma ca și viața mea să se reașeze în matcă.
Contrar așteptărilor, spre sfârșitul proiectului, în cale mi-a ieșit furtuna. Furtună ce mi-a distrus matca și, aparent, viața. Așa că, într-un moment de furie și de adevărată nebunie, am început să-l iau pe Sfânt la rost:
– Îți bați joc de mine?!