Ziua lui, ziua blogului :)

A scrie pe apă nu-i ușor. A scrie în calea apei e mai ușor, dar destul de riscant. Operațiunea se repetă fără număr, până ce iese rezultatul dorit :).

A scrie în jurnalul personal e fain și intim. A scrie în virtual înseamnă a-ți deschide anumite porți și a lăsa pe unii și pe alții să intre. Nu știi cine va poposi pe la tine, pentru cât timp, dacă te va îndrăgi, dacă te va respecta ori dacă te va înjura. Nici nu știi să-ți asumi asta pe la începuturi, când îți faci un blog doar așa, ca să vezi și tu care-i faza.

Pe la începuturi… pentru mine a însemnat 23 iulie 2008. Astăzi, cele Șapte pietre au împlinit 7 ani! Mulți? Puțini? Cine știe? 🙂 Un singur lucru e clar! De șapte ori câte șapte mă bucur de el și de voi toți, pe care v-am cunoscut prin intermediul lui!

La cei șapte ani de Șapte pietre, vouă vă spun La mulți ani! Și vă mulțumesc pentru toate nebuniile pe care mi le-ați acceptat, pentru toate zâmbetele și urechelile pe care mi le-ați transmis, pentru tot sprijinul pe care l-ați oferit în atâtea și atâtea situații de suflet! Vă mulțumesc și pentru pauzele pe care îmi permiteți să le mai iau de la scris, și pentru mesajele de dor, și pentru că, deși de atâtea ori nu-mi împărtășiți punctele de vedere, nu scoateți, totuși, pietrele de la inimă! 🙂

Șapte ani de Șapte pietre! Să ne reauzim sănătoși, veseli, frumoși, ani mulți de acum înainte! Aici, dar și în viața de zi cu zi! Pietrele vă îmbrățișează cu drag! 🙂