Viața din cimitire

În aceste zile, cimitirele sunt pline de oameni care vin să îngrijească și să înfrumusețeze mormintele celor dragi. Sapă, greblează, pun flori, văruiesc bordurile, vopsesc crucile. Și pun, mereu, lumânări.

Aceasta e o dovadă că religia e încă vie! Pulsează. Înțelegem că cei plecați dintre noi nu sunt morți, ci adormiți. Îi păstrăm în loc sfânt (de aceea, cimitirele se află lângă biserici) și le îngrijim casele. Prin lumânarea aprinsă, arătăm că nădejdea noastră e Hristos – Lumina lumii – și că viitorul nu e moartea, ci Lumina Învierii lui Hristos.

În această săptămână, a Patimilor, a Părimirilor Domnului, Însuși Dumnezeu moare, ca sa înviem noi, cu toții. Mormântul pe care îl îngrijim e chip al mormântului Mântuitorului! Mormântul e poarta spre Lumină.
El simbolizează moartea fizică, dar și păcatul nostru, al celor încă vii. De aceea, atunci când se cântă Hristos a înviat din morți/ Cu moartea pe moarte călcând/ Și celor din morminte/ Viață dăruindu-le, înțelegem că Hristos a biruit moartea și păcatul atât pentru cei adormiți, cât și pentru noi.
Într-o zi, osteneala noastră va fi răsplătită. Alții, la rândul lor, vor veni să ne îngrijească mormintele, să ne pună o lumânare la căpătâi, să se roage pentru noi.

Cu adevarat se spune că, dacă ai goli religia creștină de cultul morților și de bucuria Învierii, nu ar mai exista decât un ritual gol, fără credință și speranță!

Citește și:
* Importanța pomenirii morților