Șapte lucruri pe care le spune lumea fix atunci când ar trebui să tacă
Când ai de gând să te căsătorești și tu, ca tot omu’? Aceasta e principala întrebare a vieții oricărui tânăr și pornește de pe la 20 și ceva de ani. Poate continua până la adânci bătrâneți, dacă omu’ chiar îndrăznește să nu-și găsească perechea potrivită de pantofi. Mai mult decât nefericită, întrebarea e sfredelitoare – mai ales pentru sufletele unor oameni care chiar și-ar dori o familie, copii, o viață alături de cineva.
Dar faceți și voi copii! Sunt pro viață total și mi-s dragi copiii de mor! Dar gândește-te bine la ce și la cât știi din viața celor ce nu fac copii. Unii nu vor – și poate se încăpățânează mai tare când vii și tu cu sfatul. Alții poate vor – și încă așteaptă (bine, lucrează!) să se producă minunea. Alții sunt chinuiți de spaima că nu vor avea niciodată copii, deși își doresc cu tot sufletul să devină părinți. Să vii tu, mare înțelept, să bați obrazul unei femei pe care, poate, nu o va striga nimeni, niciodată, mamă – și să-i ceri socoteală pe lipsa ei de prunci… e aiurea tare.
Trebuie să-i faceți pereche! Tot din categoria copii. Imediat după ce ajungi de la maternitate, afli că trebuie să intri în runda a doua. Trebuie! Că aici nu-i cu vrutul, nici cu pututul, nici cu răbdarea, nici cu altceva…
Vai de capul meu! Tot băiat?… sau, după caz: Tot fată? E posibil ca, după doi, trei copii de același gen, și părinții să-și dorească să schimbe macazul. Însă, nu pun ei cu degetul ceea ce are de ieșit din iubirea lor. Prin urmare, miratul ori bășcălia pe seama unei familii care are trei sau mai mulți băieți ori fete nu-și are rostul. Copii sănătoși să fie, Doamne ajută, că asta-i tot ce contează!
Lasă, următorul va fi fată!… sau, după caz: băiat. Hmmm, nici consolarea aceasta nu-i prea bună. Ce te faci dacă omul nu mai vrea copii? Sau dacă nu prevestești corect? Nu mai bine taci? Ba da, te rog eu să taci!
Încă un copil?! Dar n-ar fi cazul să vă mai opriți? Nu pot pune punct capitolului copii, fără a aminti de cei care nu vor să pună punct nașterii de prunci. Nu e o regulă să te oprești la unul, doi, maxim trei moștenitori. Dacă oamenii aceia vor zece copii și nici măcar nu-ți cer ție să-i hrănești, cam care e problema ta? De ce trebuie să te minunezi de câte ori vezi cum crește burta unei femei și să te îngrozești de suprapopularea planetei? Nu mai bine-ți vezi de… burta ta?
Închei ciclic… și-ajung de la căsătorie la… divorț. Ei, nu-i nimic, încă ești tânăr(ă), ai timp să-ți refaci viața! O să găsești tu pe cineva (care să te merite)! Consolarea aceasta vine, de cele mai multe ori, la fel ca atunci când ai născut un copilaș de câteva zile și lumea ți-l cere pe al doilea. Repede, adică. Și cu… nu-i nimic. Cu o grabă nemaipomenită și cu o teamă fantastică de singurătate. Lumea se teme de singurătate și de trenuri așa-zis ratate. Lumea se teme să tacă și să respecte dureri – și poate chiar dorința cuiva de a fi în pauză, fără să se gândească la un nou eșec o nouă cucerire.
Lumea se teme a-și trăi propria viață. Prin urmare, mulți oameni sunt gata să ofere consolare, sfaturi, ceartă, soluții. Altora. Căci în viața lor le e groază să se adâncească prea mult. Când nu vrei să-ți vezi bubele din dotare, poți deveni specialist în bubele altora. Grijă, însă! Uneori, deși spui că poți vindeca rănile aproapelui tău – în realitate, le poți adânci. Din neștiință. Și atunci se cheamă prostie. Cu știință. Și atunci se cheamă răutate.
[Voi ce completări mai aveți la… curiozitățile lumii?]
25 Comments
Alice C.
Tot nu ti-ai luat un job „normal” ?
:))))))
anda_elena
Stai liniștită. Eu am un job „normal”. Însă, pe motiv că unii erau obișnuiți să-mi vadă semnătura ori să-mi audă vocea… iar acum lucrez din umbră, îmi spun mereu: „Eu tot nu înțeleg ce faci tu acolo!” … 🙂 Deci, orice ai face și orice aș face… nu putem mulțumi pe deplin! 🙂
Oana
Sau când ești epuizata, la capatul puterilor de nedormit nopțile, de stat cu bebe la sân toată ziua, de oboseala, stres ca bebe vomita si plânge fără consolare, ca te întrebi dacă faci totul bine sau ești o mama rea…sa ți se spună ca de fapt îți lipsește răbdarea, ca ce te așteptai? Ca un bebe e o jucărie? Asta am pățit.o cu băiatul cel mare…
Pingback:
diana
oh, da, si cate variatii pe tema data:
– dar de ce nu faci copil?
– dar ati facut tot ce trebuie? aici a salvat o prietena discutia intreband mai neaos daca am acoperit toate unghiurile problemei
– dar te-ai gandit la adoptie?
– dar cum sa nu vrei?
– dar paharul de apa de la batranete?
– de aia faci tu atatea, ai prea mult timp liber (probabil in mintea lor voiam sa compensez dar nu recunosc)
anda_elena
* 🙂 Asta cu acoperitul tuturor unghiurilor e… amuzantă! 🙂 Înleleg că se referă la medic, analize, altele – dar tot sună aiurea.
* La partea cu „ai atâta timp” e și puțină invidie mascată, crede-mă! 🙂
* Cu adopția e o problemă tare sensibilă și de suflet. Am spus-o și eu de vreo două ori, în cazuri foarte apropiate și în care, să spunem, „mi-am permis”. Dar nu am insistat, căci știu că nu-i deloc ușor nici de acceptat, nici de digerat. Poate fi, însă, tămăduitor! Cunosc femei care au devenit mame fericite. Cunosc și femei care au adoptat și după au reușit să aibă și prunc în pântecele lor! 🙂
Mihai-Alex Olteanu
Tot la capitolul ștrumfi avem și noi una pe care o auzim foarte des (de cel puțin trei ori pe săptămână): „A, ce bine că aveți pereche, ce vă mai pasă. De acum vă opriți și voi, nu?” Și momentul e atât de penibil când îi vezi că așteaptă să le și confirmăm că ne vom opri doar la doi copii. Serios?
anda_elena
🙂 Iubiți-vă mult și… gura lumii, slobodă! 🙂
corina
e si mai dureros cand familia se asigura ca ne oprim la 2 ca si cum …
anda_elena
Da, când ne „ciocnim” de părerile familiei doare mai tare… Dar, cu Dumnezeu înainte, peste toate trecem!
Pingback:
Anna Casian-Musteață
-Voi nu stiti ca exista prezervativ? De ce l-ati facut asa repede pe al doilea?
-Dar al treilea cand?
anda_elena
Deci oricum nu e bine! 🙂
Rahela
Am ajuns să ignor ce zic alții despre cum ar trebui să îmi trăiesc viața și ce etapă ar trebui să încep și când.
Eu îmi administrez viața, bine, rău, așa cum iese.
Iubire multă să fie! 🙂
anda_elena
🙂 Așa e, să ne iubim mult!
Anca Nicoara
Tu nu vrei o cariera, o sa te lase si ramai cu copiii?
anda_elena
Greu…
Diana
Bine zici – gura lumii e slobodă și să tot melițe toți până le vine rău; m-am chinuit să îmi amintesc ce au mai scos unii în ultimul an, căci eu la capitolul ăsta-s acritură și le tai orice elan să își dea cu părerea neîntrebați:)
– în loc să faci copii, crești câini mi-a zis o vecină limitată când m-am înfipt în ea recent că dădea cu pietre după niște câini amărâți și pașnici care treceau pe lângă curtea mea (a se citi printre rânduri – muiere haină și nebună, mai bine ai crește niște copii)
– nu mai faceți alt copil?(asta la înmormântarea mamei mele, niște femei în vârstă)
– mai faceți un copil că nu are cine să vă îngrijească la bătrânețe (am unul căruia îi spun că nu trebuie să îmi poarte de grijă, că nu l-am născut să îmi fie slugă) (tot la înmormântare)
– la ce vă trebuie o casă mare că nu aveți mai mulți copii
– ce atâta libertate copilului, să își spună părerea, să aleagă ce își dorește, e copil și face ce vrea adultul și gata!
– de ce nu dați fata la școală normală? că și noi am învățat la stat și ne-a fost bine
FYI – stăm lângă București, la curte și viața ne-a scos în cale niște câini și pisici în situații grele pe care i-am salvat și fac acum parte din familie. Așa că suntem niște extratereștri pentru niște vecini săraci cu duhul/inima care-și țin animalele în lanț și în frig sau pe caniculă, își țin copiii în condiții precare sub pretextul că sunt trei și atâta își permit și cred că oricine trebuie să scoată pe bandă copii (nu contează că ai sau nu condiții să îi crești, să ai grijă de ei, să le acorzi atenție și iubire)
Iar referitor la întrebarea cu al primul/ al doilea copil – nu numai că e intruzivă, este o întrebare nesimțită și lipsită de compasiune. Sunt atâtea femei care au avut probleme de sănătate (poate și prima sarcină au dus-o greu sau au pierdut multe sarcini), care au niște riscuri legate de vârstă la care curioșii nu se gândesc și pot să deschidă niște suferințe doar ca să se audă vorbind:(
anda_elena
Mie-mi păreți niște extratereștri tare faini! 🙂
Diana
a și mai sunt (mămicisme)
– de nu îi pui căciulă în cap / de ce nu are geacă groasă? (a se citi nebuno, moare copila de frig, iresponsabilo ce ești!)
– vai, și lipsești copilul de plăcerile copilăriei că nu îi dai ciocolată și bomboane! (mamă denaturată!)
– a, mama ta e cam rea, nu-i așa? nu te lasă să primești bomboana pe care și-am oferit-o… să știi că nu faci carii, te-a mințit (o necunoscută în autobuz pe la Piața Domenii oferindu-i copilei o caramea, mândra mea refuzând că ea nu mănâncă dulciuri că au zahăr și face și carii)…
anda_elena
Asta cu datul (forțatul) pe stradă ori în autobuz e aiurea tare. Străinii trebuie să-și vadă de locul lor și, dacă au de oferit ceva copiilor, e musai să ceară voie părinților s-o facă.
Oana
Asta cu oferitul pe stradă am pățit-o și noi. Un domn în autobuz, ca să-l calmeze pe Adán (era într-o criză existențială…), i-a oferit un muffin.. Adán îl refuza…eu i-am explicat domnului (un bătrânel cu fața blândă… ca un bunic din povesti) că nu îl cunoaștem și chiar dacă intenția lui era una bună nu putem accepta mâncare și băutură de la străini. A fost înțelegător și mi-a dat dreptate
Mihai
Asta cu „mama ta e cam rea” nu am auzit-o până acum, dar deja mi-am pregătit setul de replici acide pentru o eventuală situație. 😀
Pingback:
Pingback: