Părintele Nicolae Dima, tată de Ecaterina – interviu

Despre părintele Nicolae Dima s-a vorbit mult. Despre necazul lui… și mai mult. Toată lumea religioasă și mai puțin religioasă a fost cu sufletul la gură, în ultimii doi ani. Toată lumea aștepta și primea vești despre fiica dumnealui, Ecaterina. Toată lumea se ruga pentru Ecaterina. Astfel, părintele – în sens de preot, a ajuns și mai în centrul atenției prin statutul său de părinte – tată. Tată de Ecaterina.

Cu bucurie în suflet, după luni întregi petrecute prin spitale, după săptămâni întregi de comă…, după operații dificile, cu toții am primit vestea cea bună: Ecaterina a reînviat! E sănătoasă, e acasă, e o nouă Ecaterina. Doamne, ce minune! Doamne, ce drum greu a fost!

Când am auzit că am șansa de a mă întâlni cu părintele Nicolae Dima, de a face un interviu Doxologia cu dumnealui, am spus din prima că nu vreau să discut despre dramă. Despre verdicte medicale. Despre ceea ce deja s-a tot discutat și re-re-rediscutat.

Ecaterina a devenit… a noastră!

Mi-am dorit să vorbesc cu părintele – tată de Ecaterina, ca o mamă ce sunt. Ca un om care a avut-o pe Ecaterina în rugăciunile sale, care a integrat-o pe Ecaterina în familia sa, care a simțit că Ecaterina e parte firească din ecuația vieții sale.

Interviul, în sine, n-a fost lung. În plus, s-a desfășurat la o oră târzie, seara, după 20.00. Cu toate acestea, în ciuda orei, a muncii de dinainte, a drumurilor, a oboselii – a fost o gură de aer proaspăt. A fost o discuție în care părintele Nicolae Dima și-a pus sufletul pe tavă și în care și-a permis să vorbească mai presus de teoria pe care, ca preot, o știe. A recunoscut că multe răspunsuri nu le are și a povestit din experiența prin care a trecut. A vorbit despre suferință, despre lăsare în voia lui Dumnezeu, despre rugăciunea comună, despre Dumnezeu. Despre Dumnezeul nostru Bun, Milostiv, dar și Drept – și Care, orice plan ar fi avut inițial, n-a avut cum să nu răspundă cererii unui popor care a îngenuncheat pentru Ecaterina. Slavă Ție, Doamne!