De ce mi-e drag Sfântul Apostol Toma

Sfântul Apostol Toma a greșit. A fost îndoielnic și… necredincios. Dar asta nu i-a anulat multa iubire de dinainte – nici inima lui bună, care a avut tăria și smerenia de a-și recunoaște, mai apoi, greșeala. De a se pocăi. Căința dizolvă toate păcatele!

Dovadă a iubirii lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Toma are consacrate două zile în calendar – prima duminică de după Învierea Domnului și ziua de 6 octombrie.

„Domnul meu și Dumnezeul meu!” – ce rugăciune, ce recunoaștere, ce durere și ce bucurie există în cuvintele astea! Nici n-a mai fost nevoie să pună degetul în rănile lui Hristos…

Mi-e drag Sfântul Apostol Toma. Prin exemplul lui, parcă s-a „sacrificat”, ca să ne ajute pe noi să înțelegem mai bine, să simțim mai bine, să fim fericiți. După cum i-a spus Mântuitorul: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!”.

Mi-e drag Sfântul Apostol Toma pentru curajul lui. Deși apostolii stăteau ascunși de frica iudeilor, el a fost singurul care ieșit să vadă mormântul gol, după ce primise vestea de la femeile mironosițe. Și apoi s-a întors cu mâncare pentru toți. De asta a lipsit de la prima întâlnire de după Înviere la care Iisus a stat în mijlocul ucenicilor Săi.

Mi-e drag Sfântul Apostol Toma. Pentru că tot el a fost ales să… lipsească de la momentul adormirii Maicii Domnului. Câtă tristețe o fi simțit, săracul, când a ajuns trei zile mai târziu! Și cum s-a transformat tristețea în bucurie – când pentru el s-a dat la o partea piatra mormântului, descoperindu-se astfel că Maica Domnului nu mai era acolo. Că Fiul ei o mutase cu trupul la Ceruri!

***

Cel ce dintre Apostoli ai fost ales a purta crucea cea grea a îndoielilor spre adeverirea fără putinţă de tăgadă sau de îndoială a Învierii lui Hristos, scapă-ne pe noi cu rugăciunile tale din furtunile lumii şi din valurile îndoielilor vieţii acesteia, ca să-ţi strigăm: Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!

(Fragment din Acatistul Sfântului Toma)