Sfânta care m-a însoțit la operație

Stăteam într-o încăpere, înconjurată de tot felul de personaje din desene animate lipite pe pereți. Eram destul de liniștită și de asumată, dar nu îmi puteam imagina că voi intra la operație… fericită! Așteptarea a durat ceva timp, iar eu am decis să mă așez în fund, pe pat. M-am sprijinit cu spatele de perete și am ridicat privirea în sus, spre peretele din față. Prin geamul mai mult lunguieț decât lat care părea să asigure aerisirea unui alt salon se vedeau, ca într-o oglindă, autocolantele de pe peretele de care eram eu sprijinită. Am văzut o mașină din Cars, o prințesă și… nu puteam să cred! Am sărit într-o secundă de pe pat, m-am întors și am început să râd! Sfânta Parascheva de la Iași era acolo, la București, cu mine!

Printre atâtea personaje frumoase și colorate – și dintre atâția sfinți – tocmai icoana ei era acolo! Tocmai Sfânta Parascheva, căreia mă rugasem și căreia îi cerusem să aibă grijă de mine în perioada aceea era prezentă în sala de… poveste! Știam oricum că mă ascultă, știam oricum că e lângă mine, dar a vrut să mă liniștească de tot, concret și palpabil! Nu puteam să-mi iau ochii de la Cuvioasa!

Alături de Sfânta Parascheva, în sala de operație

Cu fericirea asta în privire am intrat în sala de operație și mi-am lăsat cu toată încrederea ochii și trupul complet anesteziat în mâinile medicilor. Știam că ei sunt profesioniști de excepție, știam că Sfânta îi veghează și-i binecuvântează, știam deja că totul va fi bine! Foarte bine, în ciuda unei liste destul de importante de riscuri la care acceptasem să mă supun.

La sfârșitul lui mai m-am operat de strabism. O nebunie! Ce mi-ar mai fi trebuit asta, la anii mei? Nu degeaba erau pe pereți doar personaje de desene animate… Și, totuși, atunci am simțit că e momentul. Atunci, defectul meu de la ochi, existent dintotdeauna, dar destul de rar sesizabil, începuse să-și facă de cap și să devină enervant de vizibil.

Șansa mea a fost aceea de a avea încă vederea foarte bună. Șansa mea a fost aceea de a întâlni oamenii potriviți la momentul potrivit. De la cei care-mi spuneau verde-n față că mă uit câș, la cei care m-au consultat și mi-au făcut cele mai bune recomandări, la cei la care am ajuns și care și-au luat efectiv angajamentul de a mă repara. Am avut și oamenii care s-au rugat pentru mine, i-am avut și pe Dumnezeu, pe Maica Domnului și pe sfinți mereu în ecuație. Iar dintre toți, pe Sfânta Parascheva am „deranjat-o” cel mai mult pe acest subiect.

M-am mai rugat și Sfintei Paraschevi (citește aici mărturia), Sfinților Împărați Constantin și Elena, Sfântului Ioan Rusul și Sfântului Pantelimon. Cu aceștia doi din urmă am, de asemenea, câte o întâmplare concretă de ajutor. Ajutor pe care l-am simțit de-a lungul celor trei drumuri la București pe care le-am făcut în contextul operației. Când va veni vremea, voi povesti.

Update

* Am reușit să povestesc despre Sfântul Ioan Rusul, aici.

* Aici am povestit despre Sfântul Pantelimon!