Falimentul duce la faliment și la ură – dar ura se poate vindeca prin iubire

Cred că orice om poate trăi fără să meargă la mall.

Cred că orice om poate trăi fără să meargă la teatru.

Cred că orice om poate trăi fără să meargă la restaurant.

Cred că orice om poate trăi fără să meargă în X, Y, Z loc.

Știu, însă, că la teatru, la mall, la restaurant, în X, Y, Z loc lucrează mulți oameni. Oameni care lucrează cu și pentru oameni. Oameni care au alți oameni acasă, care depind parțial sau total de ei.

Așa că orice bucurie expandată a unora, glumele proaste ale altora, făcutul în ciudă, acuzatul, stârnitul scandalului între tabere – de oricare parte a baricadei ne-am afla tu sau eu – e nebunie curată!

Cei care ne conduc habar n-au s-o facă și nici n-au avut vreodată habar. Nici n-o să aibă. Cu atât mai mult, nu le pasă. Așa că, până una alta, aveți grijă de cei din preajma voastră. Fiți umani, nu doar cereți – ci și oferiți… toleranță. Ajutați, pe cât vă stă în putință și nu zâmbiți dorind falimentul unuia… că e posibil ca următorul faliment să vă cuprindă și pe voi. Suntem piese de domino.

Sunt liber. Să aleg. Să refuz.

Nu vă bucurați nici de un mall închis, nici de o biserică închisă, nici de un vaccinat cu forța, nici de un nevaccinat care a murit. Nu duceți „urările” și nici gândurile la extreme. Orice este impus, orice ne îngrădește și mușcă din libertate va sfârși prin a ne priva pe toți de libertate. Pas cu pas.

Cei care ne conduc – și cei care-i conduc pe cei care ne conduc – au interese. Dar nu prea au, sec, lumește și financiar vorbind, grija zilei de mâine. Noi o cam avem. Însă noi Îl avem și pe Dumnezeu. Toți. Important e să-L lăsăm să lucreze în inimile noastre. Nu e timp de ură, de răzvrătire, de sfărâmare între familii și între generații. Nici nu e mai e timp de crezut că putem face totul prin propriile puteri. Mai mult ca oricând, e timp de iubire. Acum e acum. Să vedem cum ne descurcăm!