24 de ore și-o lecție primită de la soare

Soarele are o regulă. Dimineața răsare. Seara apune. Zi după zi după zi. 24 de ore din 24. Nu își schimbă obiceiul, nu amână, nu întârzie, nu se lungește mai mult decât îi e graficul. Doamne ferește dacă ar face după capul nostru, după cheful nostru sau după starea noastră de moment…

Soarele răsare. Și apoi apune. Peste bunele și peste relele noastre. Nicio zi bucuroasă nu are mai mult de 24 de ore. Nicio zi îngrozitoare nu are mai mult de 24 de ore. Conștientizarea asta ar trebui să ne fie mângâiere. A mai trecut o zi! Așa cum a trecut. E timp pentru recunoștință. Pentru un gând de rugăciune. Și pentru somn. Mâine, dacă ni se va mai îngădui o zi, o vom lua de la capăt. Cum vom întâmpina răsăritul? Cum ne va găsi apusul? Ce vom face cu darul vieții și al timpului, cu darul luminii și al muncii, cu darul odihnei și al zâmbetului? Doamne, mulțumim pentru ziua de azi! Doamne, ajută-ne să-l avem pe mâine și învață-ne să-l trăim cum se cuvine! Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!