Hai să evadăm din capcana lui EU!

Cred că am început să facem prea multe cursuri centrate pe eu, eu, eu. Cred că cerem prea mult ca eu, eu, eu să pot ține frâiele. Cred că avem prea multă convingere că un exercițiu de respirație poate face minunea ca eu, eu, eu să fiu bine! Fără a înțelege că nicio respirație nu sunt capabilă s-o am de la mine putere! Fără a înțelege că revolta mea/ a noastră de a întoarce spatele lui Dumnezeu și de a-L considera învechit, o practică a bunicilor „barbari” și neșcoliți tot mie/ nouă ne rănește sufletele. Hai să evadăm din capcana lui EU!

Câtă vreme vom ridica la rang de artă meditația, dar rugăciunea e motiv de râs… Câtă vreme vom ține tot felul de diete, dar postul va fi învechit… Câtă vreme vom face fapte bune că așa se poartă, fără a avea iubire și grijă adevărată de aproapele… Câtă vreme vom sta cu spatele la Dumnezeu – ne va fi din ce în ce mai greu să ne suportăm viețile și fragilitatea.

Hai să evadăm din capcana lui EU! Vorbesc despre noi, cei care încă am mai prins ziua de astăzi. Să dăm grijile, neputințele, fricile noastre lui Dumnezeu! Să înțelegem că întoarcerea la simplitate înseamnă și întoarcere la biserică. Nu, numai „eu cred în sufletul meu și e de ajuns”… nu e de ajuns. Să ne tratăm inima și mintea și cu Spovedanie și Împărtășanie. Altfel, în orice moment vom risca – din zâmbetul pe care azi îl afișăm – să devenim o știre tristă de ziar.

Să ne dea Dumnezeu înțelepciune să ne trezim la timp și să avem curajul de a cere ajutorul și reîntoarcerea la El!