„Dar ca să votezi este gratuit?”

– Dar ca să votezi este gratuit?, m-a întrebat copila.

Am zâmbit tâmp, am îngăimat un îhî și am schimbat subiectul. Pentru mine, ziua de vot e aproape mereu  o zi de doliu. Merg, îmi exercit dreptul și obligația de cetățean, oftez și cam gata. Gratis or fi toate? Mult prea mult timp am sperat că în pași oricât de mici și de timizi se vor schimba lucrurile și viețile noastre în bine.

Am votat și stabilitate, și schimbare, și oameni tineri, și oameni bătrâni, și vechi, și noi, și aparent credincioși, și rezervați în credință, și, și, și… Aproape fără excepție, politica asta și-a dovedit statutul de femeie ușoară. Ticăloasă și înșelătoare, hoață și parșivă. O dată la 4, 5 ani redevine mieroasă și drăgălașă, plină de promisiuni și de planuri mărețe. De oameni vechi, de oameni vechi aparent noi, de oameni noi și flămânzi… și de-o mână firavă de oameni care cu adevărat își merită statutul de om și funcția.

Iar noi ce facem? Uităm mult și prost. Ne distrăm. Nu ne exercităm drepturi și obligații, dar știm să facem proteste. Și sărim în timpul liber (în cei 4-5 ani) la beregata unora care muncesc, fără să realizăm că ar trebui să ne întrebăm unde ne sunt cei care NU muncesc. Și, mai ales, unde sunt banii pe care aceștia îi gestionează pe domenii importante. Unde sunt banii și realizările din educație, sănătate, cultură, (auto)străzi? Nu ne (mai) interesează, pentru că nouă ni se dă (la comandă) imboldul de a urla inocent: vrem spitale/ școli/ drumuri, nu catedrale! Și urlăm, crezând că avem pe cine răstigni, în timp ce iudele continuă nestingherite să lucreze pentru binele lor și pentru prăpastia noastră.

Gratis ne-or fi ștampilele de vot de acum și dintotdeauna? Plătim preț mare și greu. Și ne dorim să ne conducă oameni buni, drepți, corecți, coordonatori perfecți, oameni de calitate… uitând să ne rugăm. Urmărind cu înfricoșare cum mulți oameni noi, tineri, aparent inteligenți se laudă că au creier – dar au rămas demult fără suflet…

O, da! Uite, băi, iar vorbește Anda despre credință! Ce fraieră habotnică, nu-i așa? Așa o fi. Fraiera asta a mers la slujbă și a stat în curtea bisericii. Fraiera asta nu și-a dus copilul nici până în curtea școlii, dar a pășit în școală pentru a vota. Fraiera asta urlă de 20 de ani, arătând probleme (ce pot fi rezolvate) din educație, din sănătate, din alte domenii importante – și mulți îi bat obrazul că uite, dom’le, s-a mai construit/restaurat/ reparat o biserică. Pe bune?! Eu sunt fraieră? Dar ăia care nu știu din 1990 încoace că se dau bani pentru fiecare domeniu în parte, se-pa-rat!, cum se numesc?!?! Ăia care nu urmăresc traseul banilor din atâtea ministere și domenii, dar care se pregătesc să ia în colți apropiatul hram al Sfintei Parascheva cum se numesc?!

Oameni! Lumea va veni la Cuvioasa, că vreți voi sau că nu. Oricine e președinte, oricine va ieși primar. Propuneți să nu existe organizare? De ce? Vă imaginați că ar trebui ca și Biserica să se lase luată prin surprindere, așa cum ne-au luat alegerile prin surprindere? Așa cum ne-a luat începutul școlii prin surprindere? Așa cum ne-a luat întotdeauna iarna prin surprindere? Nu mai bine te pregătești, organizezi, faci totul cât mai corect și cinstit posibil? Și pe față?! Cu măști și dezinfectant, dar fără măști din astea cu care, parcă, atât de mult ne-am obișnuit?…

A fost zi de vot. Și n-a fost gratis. Ce-a fost și ce va mai urma ne vor mai costa niște ani. Niște hoții. Niște incompetențe… Niște planuri de viitor ale unor omuleți fără valoare. Care, cel puțin din punct de vedere lumesc, sunt ori se cred mai valoroși decât noi. Și vor mai fi și niște chestii bune. Și niște oameni buni. Și niște rezultate. Slavă Domnului pentru toate!

Nu. Votul nu e gratis. Dar e obligatoriu. Și e obligatoriu să taxăm și să arătăm spre cei care NU muncesc pe domeniul lor de activitate, de la cel mai mic până la cel mai mare și invers.

– Dar ca să votezi este gratuit?

– Îhî…

Iartă-mă că te-am mințit, copila mea!… Doamne, iartă-mă!

Doamne, iartă-ne! Doamne, înțelepțește-ne! Doamne, nu ne lăsa să deznădăjduim! Doamne, învață-ne să ne rugăm pentru cei dragi ai noștri! Și pentru tot aproapele nostru! Și pentru vrăjmașii noștri!… Pentru conducătorii noștri, Domnului să ne rugăm!