După 20 de ani – un dar minunat!

Ieri a intrat cineva pe pagina de FB a blogului și mi-a spus că a văzut interviul cu Mihai Neșu. Că a plâns… Și apoi mi-a trimis o poză – cu un grup de adolescenți simpatici. Vai! În poza aceea eram și eu!

Un interviu recent și o fotografie de acum 20 de ani mă aveau pe mine element comun. Am rămas uimită! Un OM minunat a intrat să-mi spună că, deși nu ne-am întâlnit decât puține zile, acum 20 de ani, într-o tabără de jurnalism – m-a recunoscut! Că sunt neschimbată la chip, la voce – și la pasiune! 🙂 Că a fost sigură că-s eu, dar că a căutat fotografia pentru a îndepărta orice dubiu!

Mi s-a părut atât de frumos gestul, că și astăzi mă simt săracă în cuvinte. Lumea e foarte mică, iar unii oameni au o sensibilitate aparte. Să reții chipuri, să păstrezi fotografii, să știi unde să le cauți pe toate după atâta timp – prin minte, prin suflet, prin sertare – pare de necrezut! Și, totuși, eu am primit darul acesta de la un OM fantastic. E un dar pe care nu-l merit, dar pentru care mă bucur ca un copil și sunt recunoscătoare! Mulțumesc, Tania!