„Nu poți să fii cu câte o labă în fiecare lume”

Dimineață i-am spus Mariei că e duminică și-i slujbă – dar că e și parada militară de 1 Decembrie, de la care noi două niciodată n-am lipsit. Mărturisesc că eu aș fi vrut la rugăciune, dar eram destul de pregătită pentru „verdictul” ei, de a merge în centru, la petrecere. Însă a făcut ea niște calcule, socoteli… și-a zis că alege să mergem la biserică.

Pe drum, i-am recunoscut că sunt și uimită, și emoționată, și mândră de o asemenea decizie. S-a uitat așa, un pic serios, un pic indiferentă – fără vreo părere de rău – și mi-a răspuns:

– Știi, mami, în „Pisicile războinice” am reținut o vorbă pe care Stea Albastră i-a spus-o lui Labă de Foc: „Nu poți să fii cu câte o labă în fiecare lume”.

(În carte se făcea trimitere la lumea pisicilor de casă și lumea pisicilor sălbatice, din clanuri.)

Oho! Înțelepciunea pisicească a învins! La fel ca și vorba românească: „Nu poți să fii cu fundul în două luntre”. La fel ca și vorba din Evanghelie pe care noi, adulții, de multe ori o evităm: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona”.

Prin urmare, azi am avut de ales între două evenimente de suflet care se petreceau la aceeași oră. Și pașii ne-au purtat spre biserică. La o slujbă la care au participat mulți părinți tineri și copii. Nu i-am invidiat pe cei care au mers la paradă, nici nu le-am judecat alegerile. De data aceasta am petrecut Ziua Națională altfel – și poate cel mai potrivit – rugându-ne pentru România și pentru români. La mulți ani!