Ce-aș face pentru o (anume) îmbrățișare

Unii spun că se simt bine
îmbrățișând copaci.
Eu mă simt bine
îmbrățișând oameni.
Dar aș deveni copacul cuiva
dacă din asta am învăța
trăinicia, fidelitatea,
bucuria unei făpturi
care nu se satură
să trăiască anotimp
după anotimp…
Să crească,
să înmugurească,
să rodească,
să se scuture
de frunze și de ploi,
de zăpezi și de noi.

Unii spun că se simt bine
îmbrățișând copaci.
Eu mă simt bine
îmbrățișând oameni.
Dar mi-aș face din brațe ramuri
dacă din asta am învăța
cum să ne stăm alături
ascultându-ne inimile,
fără să ne săturăm
să trăim anotimp
după anotimp…
Crescând
înmugurind
și rodind,
scuturându-ne veseli
anii, frunzele și ploile,
până o fi să plecăm
la zăpezile din veșnicie.

***

Citește și ascultă încă un gând despre îmbrățișare: Hai să ne pierdem! Cum, unde? Într-o îmbrățișare! 🙂