Părintele Iachint Unciuleac și câteva cuvinte de suflet

Pe 23 iunie și pe 10 septembrie ne rugăm pentru părintele Iachint Unciuleac – născut în județul Iași, stareț și povățuitor al Mănăstirii Putna timp de 20 de ani.

Părintele Iachint învăța mereu că „urcuşul duhovnicesc nu poate fi înfăptuit decât sub îndrumarea unui duhovnic iscusit”. Ce frumos spus! Ce greu de împlinit în mândria și-n orbirea noastră… Chiar așa. Oare de ce preferăm căile grele și întortocheate, când putem fi simpli și fericiți?…

Cea mai uşoară şi sigură cale de mântuire este a celui ce trăieşte toată viaţa în ascultare, adică face toate cu sfat şi binecuvântare, cu rugăciune şi întrebare. Şi cea mai grea mântuire este a celui ce trăieşte pe pământ de capul său, fără Biserică, fără părinţi, fără duhovnic, fără cărţi sfinte, fără rugăciune şi bucurie duhovnicească în inimă.

Și, totuși, ne tot amăgim că putem să le facem pe toate singuri. Pe bune?…

Îndrumarea sufletelor spre mântuire, ridicarea din prăpastia păcatelor, a patimilor, din deznădejde, sunt artă care nu se învaţă pe băncile şcolilor, ci numai în lupta cu viața. Această artă poate fi deprinsă numai la şcoala smereniei, a ascultării, a lepădării de sine, numai în lumina lui Hristos. Omul în viaţă poate învăţa orice singur, dar tainele sufletului şi ducerea războiului nevăzut nu pot fi înfăptuite decât sub povăţuirea unui duhovnic înţelept. Mântuirea sufletului se pune în aceiaşi termeni ca şi în veacurile trecute, căci Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, acelaşi este.

Astăzi, mai mult decât în alte dăți mă rog pentru vindecare. Și pentru răbdare. Să am parte de răbdare azi, mâine… – și toată viața de acum înainte!

Iar pentru asta mă voi folosi tot de părintele Iachint, veșnică să-i fie pomenirea! Căci de la el ne-a rămas o rugăciune tare de suflet.

Părintele Iachint Unciuleac a scris o rugăciune pentru înmulțirea răbdării.

Vino iarăşi la noi, Iisuse! Învață-ne cum să ne mântuim, arată-ne cum să răbdăm. Deprinde-ne să ducem crucea vieții. Învață-ne cum să ne răstignim. Vino şi suferă Tu pentru noi, răstigneşte-Te în locul nostru, gustă Tu înainte paharul morții, arată-ne calea cea nouă a mântuirii prin suferință. Vino în mijlocul mării, în inima omului, în sânul familiei! Acolo unde se amestecă lumina cu întunericul, viața cu moartea, bucuria cu suspinul, pâinea cu țărâna, dreptatea cu minciuna, mierea cu otrava, dragostea cu ura, vinul cu oțetul, timpul cu veşnicia. Vino aici, unde suferim noi, oamenii, împacă-Te cu noi, schimbă faţa lumii, potoleşte marea, linişteşte inimile şi uneşte într-un cuget sufletele noastre. Doamne, dăruiește-ne răbdare!