Rânduri de rămas-bun pentru un PUI de leu

Uneori, e timpul să-ți iei rămas-bun de la prieteni. Cu recunoștință, cu bucurie pentru tot ce-a fost… la bine și la greu.

Spun asta pentru că, uneori, prietenii pe care ți-i faci nu sunt tocmai oameni. Și nu c-ar fi neoameni – ci pentru că-s obiecte! 🙂 Dar nu orice fel de obiecte, ci obiecte de suflet.

Mult mai fidele decât oamenii și doldora de amintiri. De emoții. Ai trecut cu acești prieteni printr-o mulțime de aventuri. Ai petrecut ani întregi în prezența lor. Și mii de kilometri! 🙂 Te-au văzut când te-ai veselit – dar ți-au simțit și lacrimile, și furiile, și jalea, și fricile…

Uneori, e timpul să-ți iei rămas-bun de la prieteni, cât încă îți mai sunt prieteni. Și cât încă mai au forța și curajul de a fi buni și de a bucura și pe alții.

La începutul lui aprilie, mi-am făcut un nou prieten. Mai vechi prieten al cuiva… 🙂 Și abia astăzi, după o lună și jumătate, mi-am luat oficial rămas-bun de la dragul meu PUI. Un matiz cu inimă de leu, cum frumos l-a caracterizat cineva, când a auzit cum povestesc despre el. Poate că nu-i chiar un leu, dar un pui de leu tot este și a fost pentru mine! 🙂

În această lună și jumătate cât am avut, vorba vine, două mașini… n-am putut înregistra nimic în #studiouldinmatiz. Multe n-am putut face. Spre multe am privit în trecut – și-am râs, și-am plâns, și m-am obișnuit cu gândul, ancorându-mă în prezent și-n pașii corecți pe care am știut că trebuie și că e bine să-i fac. Nu sunt fana „iubirii de obiecte”. Și, totuși, unele obiecte capătă valoare în viața noastră – mai presus de valoarea financiară. Atunci, despărțirile nu-s ușoare. Dar sunt cu recunoștință. Cu o „ieșire din scenă” frumoasă. Și cu o continuare ce poate da aripi! Aripi unui pui. De leu! 🙂

A dispărut #studiouldinmatiz! Totuși, trăiască #studiouldinmatiz! Căci așa îi va rămâne numele proiectului, indiferent de mașina în care voi mai citi și voi mai filma câte-o poveste. Pentru că, nu-i așa?!, povestea n-are sfârșit. Ca și viața, ea merge mai departe. Drumul ni se deschide în cale! Și-atunci nu ne rămâne decât să dăm de cheie și să plecăm în aventură. Cu Dumnezeu înainte și cu speranța că totul va merge ca pe roate!