Schimbă statisticile – alege și promovează Viața!

Cutremurător este prea puțin spus. Să urmărim clipul până la capăt și să aflăm care este realitatea în care ne bălăcim… Înotăm în sângele copiilor noștri – și, în același timp, ne întrebăm cu inocență de ce nu ne mai facem bine noi, ca popor?!… 🙁

Nu judec pe nimeni. Știu că pentru femeile din generația mamelor noastre avortul era o practică obișnuită… Dar nu înțeleg cum practica aceasta se menține încă și în zilele noastre, când informația este la tot pasul. Nu înțeleg cum de în 2018, de exemplu, principala cauză a morții a fost avortul. Mi se rupe inima…

Repet! Nu judec! Însă lucrurile acestea trebuie spuse, asumate, explicate. Ce trebuie să înțeleg și să înțelegem cu toții este că, așa cum atrage atenția profesorul doctor Vasile Astărăstoae, femeia care decide să facă avort se află, în acele momente, într-o criză existențială. Doar așa poate înfrânge instinctul maternității! Iar o astfel de femeie trebuie ajutată de noi, de fiecare în parte, înainte de a face un pas pe care să ajungă să-l regrete apoi toată viața!

Ce poate însemna o astfel de criză existențială? Multe! Și majoritatea, deși par sau chiar sunt grave… reprezintă motive. Căci se pot produce și după nașterea copilului – iar atunci, cu siguranță, mama aceea nu și-ar mai putea imagina viața fără copil, cu atât mai mult nu i-ar mai putea dori moartea copilului!

Dintre aceste… multe… hai să enumerăm câteva:

• starea financiară precară
• statutul social ori marital incert
• numărul mare de copii
• dorința de a nu avea copii (încă)
• vârsta
• nivelul intelectual sau educațional
• calitatea relației cu tatăl copilului
• presiunea familiei și a prietenilor
• împrejurările concepției și starea de sănătate a copilului…

Și-ar mai fi. Și spun statisticile că aproximativ 80% dintre cazurile de criză de sarcină s-ar rezolva în mod fericit dacă femeia ar primi sprijin de la tatăl copilului… Dar dacă nu primește – unul dintre noi tot e pe-acolo, prin zonă, nu-i așa?

Asta înseamnă că… avem de ajutat concret. Sau măcar de îndrumat spre cineva care să poată ajuta. Nu uitați că există Telefonul Vieții, la fel cum există numeroase persoane sau centre sau organizații care se implică activ în lupta pentru viață! Prietenii mei de la Pro Vita Iași sunt numai un exemplu de astfel de oameni minunați!

Un pas în această conștientizare a noastră îl poate reprezenta înțelegerea faptului că un copil e unic din prima secundă! Că inima lui bate la 16 zile de la concepție – mai devreme chiar decât află unele dintre femei că sunt însărcinate!

Haideți să schimbăm statisticile! Haideți să ne bucurăm de viață și să promovăm viața! Haideți să susținem Viața!

Sâmbătă, pe 23 martie, în aproape toată țara și în Republica Moldova se va organiza Marșul pentru Viață „Unic din prima secundă”. În Iași, marșul va începe din Piața Unirii, de la ora 14.00. Plimbarea noastră nu va modifica statisticile trecutului, dar le poate conștientiza și asuma pe cele ale viitorului – căci, de undeva trebuie să pornim, nu?

22.906.406 avorturi chirurgicale s-au făcut în spitalele de stat din 1958 până în 2018. Fără a mai pune la socoteală avorturile din clinicile private, avorturile medicamentoase ori cele din străinătate… Ne-am mai omorât mai mult de un popor, la propriu! Poate că i-am omorât pe cei care puteau să schimbe în bine țara asta și lumea! Dar poate că ne va da Dumnezeu șansa să-i naștem pe alții! Noi ce facem? Îi naștem sau ne declarăm stăpâni pe trupurile lor?

Marșul de sâmbătă nu este despre moarte – ci despre Viață! E despre Dragoste! Și despre Asumare! Toți cei care vom participa la Marșul pentru Viață „Unic din prima secundă” avem șansa de a ne fi născut! Avem de mulțumit pentru asta! Și de ajutat ca și alți copilași să poată să se nască, să crească și să se bucure de dreptul fundamental la viață!