Experiment concret pe… inima unei mame!
– Maria, ce făceai tu acolo, singură, în burtică?
– Mă jucam cu inima ta!
Aceasta e un fragment de conversație cu prunca mea, pe când avea vreo 3-4 anișori. O conversație care mi-a rămas la inimă!
Se juca cu inima mea!… Se joacă și-acum, draga de ea! În cel mai frumos sens cu putință – chiar și atunci când inima doare. Căci o inimă de mamă e croită în așa fel încât să cuprindă în ea toate sentimentele lumii, toate bucuriile și tristețile, tot curajul și toată frica, tot amarul și toată binecuvântarea!
Se juca cu inima mea!… Nu degeaba, când își sprijină capul de inima mea, iar eu îmi lipesc obrazul de căpșorul ei – simt cum totul în jur se transformă. Pot fi obosită, supărată, sleită de puteri… iau zâmbet instant și inima-mi saltă de emoție!
Se juca cu inima mea!… Dar habar n-aveam, până acum, cât de importantă (concret!) e joaca asta pentru un copil. Iată, însă, ce-am descoperit! Uite aici minune, cam ce poate face, la propriu, o inimă de mamă!
