Cristina Andone: șase legi de care să ținem cont atunci când scriem o poveste

De la Cristina Andone, autoarea Poveștilor din Pădurea Muzicală și a altor scrieri fantastice, am aflat cum se fac poveștile. Cu pasiune, curiozitate, imaginație și creativitate + cu drag de copii și de copilărie, logic! 🙂 Pe lângă aceste ingrediente, mai există și niște legi de scriere. Legi valabile pentru poveștile dintr-o carte dar, în mare, și pentru o compunere la școală, pentru o postare pe blog sau pentru o scriere mai complexă. Legi care mi s-au părut foarte interesante și bune de spus mai departe.

• Legea obstacolelor. Fără obstacole nu există poveste.
• Legea imperfecțiunii. Un personaj nu trebuie să fie niciodată perfect! Un erou perfect este antipatic.
• Legea definirii. Povestea înseamnă definire – e un râu, nu o baltă. Începe într-un fel, dar pe parcurs și până la sfârșit personajul se va schimba.
• Legea identificării. Căutăm o poveste în care să fim și noi acolo.
• Legea aspirației. Vrem să visăm, să mergem într-o lume în care este puțin mai bine.
• Legea adevărului. Să nu scriem niciodată, dacă n-avem ceva de spus.

În Poveștile din Pădurea Muzicală e adevăr – pentru că acei compozitori chiar există, chiar dacă în cărți sunt prezentați ca fiind spiriduși!, a căutat Maria adevărul. Am concluzionat, apoi, că există și obstacole, că personajele muzicale și animăluțele lor nu-s perfecte – dar sunt faine tare!, că firul poveștilor curge frumos și dinamic, plin de surprize și de bucurie. Ne-am identificat și-am visat, ca de fiecare dată!

Și astfel am mai învățat ceva, împreună! Cu bucurie, cu mulțumiri și cu îmbrățișări pentru Cristina Andone! A fost o plăcere s-o cunoaștem față în față și să participăm la întâlnirea organizată în cadrul Festivalului Copilăriei – Șotron!