Forza ZU – un concert pentru toate generațiile

Anul acesta, Forza ZU nu a însemnat numai un concert, ci un amalgam de evenimente faine, desfășurate la Iași pe parcursul a patru zile. Anul acesta, Forza ZU nu a însemnat numai un concert – dar a avut în centrul său, firește, concertul!

După marea aventură din 2013, 2018 a venit mai bogat. Mai bogat în planul de organizare, în numărul de artiști, în orele de bună dispoziție și în publicul care-a ales să fie prezent la eveniment. A fost… a fost de zile mari! Asta spun eu – și-mi asum. Îmi asum că există și alții care, din diverse motive, au avut mereu câte un ghimpe și câte un prilej de a comenta. Eu cred, însă, că e loc sub soare pentru toți. Și, culmea, chiar a fost soare și vreme bună – în ciuda faptului că la meteo se anunțaseră nori și chiar posibili stropi de ploaie. Cu toate astea, eu pe la ora 21.00 mi-am pus o bluză pe mine, iar la puțin timp și până după miezul nopții am rămas din nou în tricou. Pe principiul… când o fi mai rău, așa să ne fie! 🙂

Și-am ajuns, deci, la Forza ZU. Și nu m-am regăsit din prima. N-am recunoscut pe mulți dintre artiști – iar pe unii i-am considerat doar „artiști”, cu ghilimelele de rigoare. În jur, însă, tineretul cânta de mama focului. Deci, ceva trebuia să fie. Ceva cu îmbătrânirea mea, plus un conflict între generații pe care l-am simțit, ca impact, destul de dureros…

Mi-am propus, totuși, să am răbdare. Iar răbdarea și amintirile mă chinuiesc de pe vremea mea mi-au fost răsplătite cu… praf de stele!

M-am bucurat mult să-i revăd pe cei de la 3 Sud Est și să-i simt ca fiind o punte de legătură între atunci și acum. Și-apoi am privit mai împăciuitoare spre cei care cunoșteau toți artiștii și toți presupușii artiști, dar și toate versurile. Pe vremea mea, maică… și eu știam tot ce se cânta – de la cele mai frumoase, mai deștepte și mai de suflet versuri, până la chipul tău și ochii tăi mi-amintesc de dragostea din tei… 🙂

E loc sub soare pentru toți!, mi-am amintit. Inclusiv pe scena Forza ZU e loc pentru toți! La gândul cel bun am primit imediat un dar mi-nu-nat! Iris și Cristi Minculecu, într-o formă de zile mari, m-au ajutat să mă mut chiar cu ceva generații mai în spatele meu.

A fost un sentiment fantastic să aud Bună seara, prieteni! și să cânt melodii pe ritmul cărora am crescut, pe ritmul cărora am plâns și-am iubit. Iar când noi nu vom mai fi…

Și-apoi am început să simt din nou balansul între generații. Au fost artiști pe care i-am văzut acum pentru prima dată pe viu, artiști de care am uitat pe loc, artiști la care mi-a rămas gândul, artiști pe care i-am așteptat cu bucurie și artiști care mi-au oferit o bucurie mai mare decât îmi… planificasem! Sunt simpatici cei de la The Motans, cum simpatici sunt Connect-R sau Randi. Sunt iubibili What’s Up și Grasu XXL, cum iubibili sunt și cei din La Familia. Sunt faine Lora și Lidia Buble, cum faine sunt Antonia și Alina Eremia.

Sunt de neegalat Andra și Delia. Și tot în top o pun pe Feli, una dintre vocile noi care îmi place foarte, foarte mult! Și-au meritat locul de la finalul concertului și Carla’s Dreams cu Smiley, normal! 🙂

Sub semnul Feli, melodiile mele preferate și așteptate au fost Acasă și Vals-ul lui Smiley.

Ca bonus, am avut refrenul de la Două inimi – anunțul lui Feli că are un pruncuț în pântece și explicația atât de simplă și de cuprinzătoare: Creștin sau ateu/ Prin tine se explică Dumnezeu!

Dumnezeu. Acesta nu a fost singurul moment în care a fost rostit numele Domnului. Daniel Buzdugan și Mihai Morar au strigat de trei ori, pe scenă: Nimic fără Dumnezeu! S-a vorbit și despre familie, despre iubire, despre românii din străinătate, despre neuitarea locurilor din care am plecat și a oamenilor care ne-au fost și ne rămân, orice-ar fi, alături.

Ca un motto, constant s-a strigat și: Iașul e-n stradă, vrea autostradă! Și nici aspectul acesta nu mi se pare de neglijat – într-un concert al unirii și-ntr-o unire a trăirilor.

120.000 de oameni au fost în stradă, la Forza ZU. Și-mi doresc, așa cum i-am văzut uniți pe 26 mai, să-i mai văd uniți și-n alte contexte. Ne aflăm într-un moment în care generațiile trebuie să se deștepte și să dea mână cu mână. Soarele rămâne același.