Ce ție-ți place și altul îți face… deși nu meriți

E ușor să-ți vezi de interesul tău și să nu respecți. Să-ți vezi de drum fără să-ți pese foarte mult de modul în care parcurgi traseul. Meriți sau nu meriți anumite câștiguri? E ușor să treci pe lângă oameni și nici măcar să nu conștientizezi că rănești – prin indiferența ta, prin aroganța ta, prin furat singur căciula…

Ceva devine suspect, însă, când cei pe care tu nu i-ai respectat… te respectă! Când, în fața nepăsării tale, ei rămân oameni. Când, deși nu meriți, te vorbesc de bine, când îți zâmbesc, când se bucură că te cunosc, când povestesc și altora despre tine ca fiind un… model?!

Unele palme pot veni mai târziu. Dar pentru mine cele mai dureroase palme sunt exact astea. Când oameni pe care nu-i merit aproape mă respectă, mă iubesc, mă apreciază. Îmi vine să fug mâncând pământul. Îmi vine să întorc timpul în loc, să mai pot repara ceva. Îmi vine să plâng! Și dintre toate câte-mi vin, numai la robinetul de lacrimi mai pot să dau drumul… Și la un mulţumesc. Și la o rugăciune pentru sufletul bun al unor oameni pe care nu-i merit – dar pe care, nu știu prin ce mod, îi am mai aproape decât pe alții de la care aș fi avut… vorba vine, pretenții.

Viața asta-i ciudată tare!… Iar unele palme sunt atât de binevenite, încât nu pot decât să mulțumesc pentru ele!