Șapte feluri de amintiri pe care mi le oferă Facebook

Am învățat să cotrobăi în fiecare zi prin sacul amintirilor pe care Facebook mi le pune la dispoziție. Să aflu ce spuneam într-o zi precum cea de azi – acum un an, doi, trei… șapte, de când am contul.

Și-am realizat că se poate face o împărțire… pe categorii de amintiri. Pentru mine-s șapte. Pentru alții pot fi mai multe sau mai puține…

• Am amintirile pe care le păstrez vii în suflet – peste care, deși au trecut ani întregi, aș putea băga mâna în foc că s-au petrecut ieri.
• Sunt și amintirile uitate într-un colț de suflet – care nu par că a fi create abia acum un an, doi, șase, ci par a fi de-o veșnicie sau dintr-o altă viață (eventual din viața altcuiva…).
• Unele amintiri n-ar mai fi existat deloc, dacă nu s-ar fi gândit Facebook să le depoziteze. Uimitor e că multe dintre ele capătă valoare abia acum – când fac anumite conexiuni și când pare că primesc răspunsuri la întrebări pe care nici măcar nu mă gândeam să le exprim.
• O parte dintre amintiri mă bucură, mă emoționează, mă amuză. Eventual mă îmbie să le redistribui cu un oarecare dor.
• Alte amintiri mă ajută să conștientizez cât suntem de trecători… Cât de ușor „expiră” unii oameni din viața noastră, cum putem supraviețui și chiar trăi bine-merci fără de persoane, fapte, promisiuni și planuri de viitor ce păreau a fi eterne.
• Am amintiri care îmi arată un oarecare progres în anumite proiecte și mă încurajează, astfel, în a-mi continua drumul.
• La polul opus sunt amintirile despre proiecte ce n-au mai văzut de ceva timp lumina zilei, au fost amânate sau uitate, s-au încheiat ori s-au împotmolit. Aici am cel mai mult de lucrat și aici e provocarea. De a relua ce e bun și de a evolua, de a înțelege o parte dintre motivele care m-au făcut să abandonez, de a cântări ceea ce merită să readuc în online, ceea ce trebuie să arunc cu totul și ce-i mai bine să păstrez în offline, doar pentru mine.

Tu? Tu cum stai cu amintirile? Cum sună împărțirea amintirilor tale?