Nimeni nu face rău de bine. Dacă am înțelege…
Cred că nimeni nu face rău de bine. Și, totuși, azi am auzit: Cine m-a rănit ar trebui să înțeleagă durerea mea și chiar s-o simtă, apoi, pe propria piele! Așa mi-a spus cineva, în timp ce eu îndemnam: Nu deveni cine te-a rănit!
Nu se dorea, teoretic, răzbunare, dar nici nu se putea trăi cu gândul că unul s-ar putea bucura după ce l-a făcut pe altul să plângă cu lacrimi amare. Scuza era… eu nu devin ca omul care mi-a făcut rău. Eu voi continua să fiu bun. Dar omul acela trebuie să plătească într-un fel sau altul, altfel nu-i dreptate în univers! Serios? Gândirea aceasta chiar te încurajează să te crezi (mai) bun?!
Eu una sunt convinsă că există dreptate în univers. Și că toți vom da socoteală, mai devreme sau mai târziu. Pentru tot ce-am făcut bun și mai puțin bun. Dar nu e treaba mea să aștept „socoteala” altcuiva. Să vin din urmă și să-l mai împung și eu, să-i bat obrazul și să-mi frec palmele de nerăbdare, în așteptarea unui verdict nasol. Eu pot doar să mă rog ca omul care mi-a greșit să se îndrepte și să-și tămăduiască rănile.
Logic, în primă fază sunt supărată și poate că nu gândesc întotdeauna cu iubire. Însă, mai apoi, când mă liniștesc, mă apucă mila. Da, mila! Nu o spun în sens disprețuitor. Mie mi-e milă de oamenii care-mi fac rău. Pentru că nimeni nu face rău de prea mult bine. Oamenii-s răniți. Nefericiți. Neputincioși în a se accepta, în a se înțelege, în a-și trăi frumos viața. Nicio persoană care face rău nu poate spune cu mâna pe inimă că e bucuroasă. Și nici nu devine cineva mai fericit, după ce-i nefericește pe alții.
Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!
Toate-s doar iluzii și toate-s trecătoare. Uneori, se încearcă vindecarea prin facerea unui nou rău. În alte dăți, cu înțelepciune și cu luminare de Sus, omul care a rănit poate deveni un sfânt. De aceea se spune să nu judecăm răul pe care-l vedem la lumina zilei – noaptea, acel om se poate căi și ar putea dobândi iertare, în timp ce noi rămânem cu judecata…
Eu nu vreau să mă umplu de mai multe bube. Nu cer nimănui să mă iubească ori să mă accepte. Nici să creadă în cele ce spun. Nici să-l plângă pe cel ce le-a greșit. Îmi doresc, însă, în continuare, ca eu să nu devin cine m-a rănit. Îmi doresc să îndrept ce am de îndreptat la mine, să mă repar, să mă vindec și să merg mai departe.
Ale mele sunt lecțiile. Și cei ce mi le „aplică” au rolul lor. Bun – dacă eu știu să mă folosesc de lecții și de durere și să învăț ceva. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac! Aceasta-i deviza pe care Însuși Mântuitorul ne-a învățat s-o folosim, când zăcea atârnat și nevinovat pe Cruce… Eu nu vreau ca omul ce mi-a greșit s-o pățească la fel sau mai rău decât mine. M-aș bucura, în schimb, să aibă timpul și înțelepciunea de a se îndrepta. Și m-aș bucura ca rănile mele să nu-l cocoșeze. M-aș bucura ca rănile mele să rămână doar ale mele și să-mi fie elan spre-a merge mai departe – frumos și demn. Nu vreau să devin fericită prin „plăți în nefericire” și prin „dreptate” de-a mea. Vreau doar să fiu. Și, dacă o să merit, o să gust și o părticică din fericire. Din fericirea cea adevărată.
10 Comments
Lily
azi, in cuvintele ”iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac”, gasesc – in fine – sensul profund: ei nu stiu – inca – legile universului, ei nu cunosc inca legea cauzei si a efectului si alte cate si mai cate;
faine si folositoare gandurile de mai sus; pentru o asemenea atitudine e nevoie de antrenament si de mult simt al umorului, dar si de cunoasterea unor amanunte semnificative, ca de exemplu istorie, limba, religie… 🙂 ca sa te ajute sa treci mai usor peste nevoi 🙂
anda_elena
E nevoie… e nevoie de multe. Și mai mare nevoie avem să înțelegem că suferința nu e un bau-bau, ci un „necesar” al vieții noastre – pentru a reuși să ne cunoaștem și să înaintăm. Că, dacă ne plângem de milă și dăm mereu vina pe alții – ajutorul pentru noi e zero. Să ne întărească și să ne ajute Dumnezeu în toate!
Tavi
Absolut tot ceea ce ai descris aici este perfect adevărat. Și eu la rândul meu am ales calea depășirii momentului traumatic, mergând înainte și încercând mereu să devin o mai bună versiune a mea .Trăirile care mă fac să spun asta sunt greu de exprimat în cuvinte și prefer să le țin încă doar pentru mine.Nu știu dacă Dumnezeu, dacă universul sau dacă viața însăși mi-a demonstrat că poți fi mai puternic decât crezi . 😊
anda_elena
La mine pot spune clar Cine a fost. Am avut mult ajutor de la Dumnezeu! Enorm! Mai mult decât merit și decât aș fi gândit vreodată că pot primi!
Pingback:
Roxana
Intr o perioada de mare suferinta a vietii mele ( simt ca omul de langa mine m a tradat), ma ajuta enorm sa citesc ce e scris aici. Sentimentele care ma incearca sunt revolta( nu merit asta), o vina enorma( unde am gresit eu), ce i a lipsit?, dorinta sa repar( sa ne reparam fiecare, dar si impreuna ca parteneri), multe intrebari de genul: de ce? De ce acum? De ce eu?. Ceea ce pot spune este ca in fiecare zi incerc sa merg mai departe, cu greu insa, confuza tare, dar caut resurse sa depasesc. Niciun moment nu m am gandit sa ma razbun, incerc sa pricep mecanismul lui de gandire, sa inteleg ce l a adus aici. In aceasta perioada are nevoie de sustinere pentru o problema medicala, evident ca i voi fi alaturi. Energia buna, gandurile bune, intentiile bune vor genera bine. Multumesc
anda_elena
Textul a fost scris după o perioadă asemănătoare celei pe care o descrii. Sunt multe întrebări, multe răni – e și multă putere de Sus, dacă o ceri și dacă îi înțelegi necesitatea. Din păcate, momentele astea sunt deloc de dorit. Din fericire, există și o consolare… se supraviețuiește! Te rog să ai grijă de tine!
Dacă simți că mai aveți de muncit și de luptat în doi, dacă mai ai cu cine – vedeți de se mai poate. Dacă nu, nu. Iar dacă aveți și un duhovnic, mai bine ar fi. Sus inima!
Roxana
Multumesc
Maria Cercel
Mă doare sufletul că sunt nevinovată, dar împovărată de ura și răutatea unora!
Vreau să nu fac rău, însă doresc ca Dumnezeu să îi trezească din somnul dulce al urii și răzbunării , așa cum crede el de cuviință!
Cer dreptate pentru toate zilele in care am plâns, am oftat, am suferit din cauza lor!
Doamne iartă ne și ne miluiește după voia Ta!
Amin 🙏🙏🙏
anda_elena
„Milă vreau, iar nu jertfă” – grijă la cerutul dreptății… mai bine, Doamne, miluiește! Și rugați-vă ca voia Domnului să lucreze în viața dumneavoastră! Așa vor reveni și pacea, și liniștea, și zâmbetul! Numai bine, Doamne ajută!