Astăzi mi s-a reamintit: lumea-i bună!

Un mecanic auto a plecat de la muncă și, când a ajuns acasă, a realizat ca n-are cu ce să descuie ușa.

De fapt, mecanicul auto și prietenul lui trebuiau să se întoarcă înapoi la service nu neapărat după chei… ci pentru a mă întâlni pe mine – cu mașina „moartă”-n mijlocul drumului.

Astăzi, doi necunoscuți au împins mașina pe-o margine, au repornit-o, au așteptat să rezolv problema cu a mea copilă pe care, super de treabă, a luat-o Alice de unde mă grăbeam s-o iau eu și-a predat-o apoi la bunic. Astăzi, doi necunoscuți au continuat să împingă mașina și, când n-a mai mers deloc, au legat-o de-a lor și au dus-o în siguranță în curte, la service. Cu tot cu mine pe cap! 🙂 Apoi, m-au condus până aproape de casă și și-au continuat drumul spre casa lor. Ne vom revedea mâine.

Concluzia serii e concluzia vieții: lumea-i bună! Prietenii sar în ajutor exact atunci când ai nevoie, iar necunoscuți care ar putea trece nepăsători pe lângă apar de nu știu unde, îți oferă timp și sprijin și-o parte din sufletul lor așa, pur și simplu! Cu toate că, la bază, am avut un… ghinion, m-am întors fericită acasă. Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!