Zece replici dintr-„un tramvai numit Dorință”

* Farmecul unei femei este 50% iluzie.

* Sunt rănită din cauza loviturilor pe care le primește vanitatea mea.

* El era ca o mocirlă. Și ne scufundam amândoi…

* Dar eu nu vreau realitatea! Iluzia o vreau.

* E adevărat. Nu spun adevărul. Spun ceea ce ar trebui să fie adevărul.

* Era o frică teribilă care mă arunca în brațele lor, de la unul la altul, pentru că nimic și nimeni nu-mi putea alina durerea.

* Prietena mea, luna. Ce faci? Și tu ești singură, ca și mine…

* A fi foarte bogat înseamnă, pentru unii, a fi singur. A fi foarte singur și trist.

* Tu știi înseamnă să ai noroc? Norocul e să crezi că ai noroc.

* Știți cum am să mor? Ei bine, am să mor mâncând un strugure nespălat.

„Un tramvai numit Dorință” este piesa de teatru pe care am văzut-o cândva la Ateneul din Iași. Un spectacol despre căutarea fericirii și despre ratare. Despre destin, fragilitate și decădere. Un spectacol despre viața noastră cea de toate zilele – în care, prea rar, avem puterea de a ne privi și de a ne accepta așa cum suntem.