Să ne ferească Dumnezeu de dreptatea Lui!

Bunătate. Blândețe. Răbdare. Acestea sunt doar trei dintre caracteristicile ce i le putem atribui lui Dumnezeu. Dumnezeu este Iubire! Iertare. Dumnezeu e pansament pentru suflet și Bucurie! Cu Dumnezeu alături avem toate șansele să ne mântuim! Singuri nu putem – asta e clar. Și nici prin propriile noastre forțe! Important e să dăm și noi o bucățică, să ne dorim să creștem duhovnicește – și El pune restul. Totul!

Dumnezeu este, însă, și Drept. Iar astăzi, la predica ținută în timpul Sfintei Liturghii de la Mănăstirea Techirghiol, am auzit șapte cuvinte care mi s-au înfipt în suflet: Să ne ferească Dumnezeu de dreptatea Lui! Ca să întărească ideea, părintele a amintit un fragment din Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel: „Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera”.

Totul pare simplu și, în același timp, de neînțeles. De aceea, însă, s-a citit azi Pilda datornicului nemilostiv. Să putem vorbi pe fapte concrete. Un stăpân i-a iertat datoria de zece mii de talanți unui slujitor. Iar slujitorul abia scutit de o asemenea povară, când s-a întâlnit cu un apropiat al său, l-a luat de gât pentru o datorie de o sută de dinari și l-a băgat în temniță. Fusese, deci, iertat pentru o sumă uriașă – dar asta nu l-a împiedicat să rămână neîndurător în fața unei datorii care însemna un mărunțiș. „Atunci, chemându-l, domnul său i-a zis: slujitor viclean, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, pentru că m-ai rugat; oare, nu se cădea să ai milă de tovarăşul tău, precum şi eu am avut milă de tine? Şi, mâniindu-se, domnul său l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce va plăti toată datoria. Tot aşa va face şi Tatăl Meu cel ceresc cu voi, dacă fiecare din voi nu va ierta fratelui său, din inimă, greşelile lui.”

Mai e ceva de neînțeles din toate astea? Nimic! Și, totuși, de câte ori spunem: „nu o să iert în veci greșeala fratelui meu” sau „eu iert, dar nu uit”? Și, în același timp, de câte ori, spunând Tatăl nostru, nu ne cerem osânda rostind: „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”? Dacă nu iertăm sau dacă iertăm, dar nu uităm – cerem, deci, ca și Dumnezeu să procedeze la fel cu noi…

Dumnezeu e Bun, Blând, Răbdător. Dumnezeu e Iubire, Iertare, Bucurie. Dumnezeu ne știe neputințele, durerile, păcatele, nervii, răutățile, căderile. Și din toate ne ajută să ne ridicăm. Dacă noi vrem. Dacă noi începem să facem curățenie în noi și dacă-I cerem ajutorul. Dacă ne vedem și ne mărturisim bubele și dacă noi înșine încercăm să fim buni, blânzi, răbdători, iubitori, iertători, bucuroși. Noi suntem mici și vai de capul nostru – dar Dumnezeu de toate ne poate spăla și ne poate curăța.

Avem și varianta de a ne crede dumnezei, de a ne batjocori și de a-L batjocori. Să nu uităm, însă, că Dumnezeu e Drept. Și să ne fie teamă de ceea ce-am putea secera…

Încă mai avem timp. Timp să cădem și să ne ridicăm. Timp să ne rugăm ca sfârșitul să ne găsească ridicați, învăluiți în Iubirea și în Milostivirea lui Dumnezeu. Timp să ne rugăm să ne ferească Dumnezeu de dreptatea Lui!