Provocare la înălțime în Parcul de Aventuri Nativa

Nu sunt un aventurier de profesie. Nu sunt nici cea mai curajoasă ființă din lume. Nu sunt, însă, nici omul care să stea pe margine atunci când se află în fața unor provocări jucăușe.

Încerc să păstrez un echilibru. Chiar dacă-s cu capul în nori, țin picioarele bine înfipte în pământ. Dar, iată, regula nu s-a mai putut aplica atunci când, alături de bloggerii ieșeni, am fost invitată la Bârnova, în Parcul de Aventuri Nativa. Prin urmare, atunci când mi s-a propus să fiu cu picioarele în aer… am făcut tot posibilul să rămân cu capul pe umeri! 🙂

Mi-am testat limite, mi-am învins anumite frici și sunt mândră de mine – chiar dacă am realizat, deocamdată, doar un traseu cu dificultate medie. Mă voi întoarce, în curând, și la următoarele trasee. Dar cred în politica pașilor mici și siguri – mai ales dacă aceștia se fac la câțiva metri deasupra pământului! 🙂

Au fost pași cu emoții, cu strategii, cu râs, cu încurajări… cu tot felul de stări, cu tot felul de gânduri, cu timp care simți că se oprește în loc. Atunci, în acele momente în care mergi pe sârmă sau treci printre obstacole, atunci nu te mai interesează altceva decât acea secundă. Acea secundă în care pășești, felul în care pășești, modul în care poți reuși să depășești greul care ți s-a ivit în cale. E, într-adevăr, un exercițiu bun în care poți spune, cu adevărat, că trăiești clipa.

Cel mai dificil punct pentru mine a fost trecerea prin butoaie – și, mai ales, trecerea dintr-un butoi în altul. Căci al doilea butoi e înclinat și la ceva distanță de primul, și efectiv trebuie să te arunci prin aer ca să ajungi în el… Pare simplu, dar și acum mă ia cu brrr când îmi amintesc cum stăteam acolo ghemuită și nu foarte încrezătoare în forțele mele. Totuși, conform pozelor, zâmbetul rămăsese în grafic!

După încheierea traseului prin copaci, am crezut că s-au încheiat provocările. Dar nu eram decât la jumătatea distracției, căci tiroliana își aștepta cuminte bloggerii zburători! 🙂 O, Doamne, da! Am făcut-o și pe asta! Până acum, habar n-am de ce, îmi imaginam că trebuie să ai mușchi și brațe de fier, ca să te dai pe tiroliană. De fapt, mâinile n-au aproape nicio treabă în ecuație. Îți lași toată greutatea pe șezut și, gata, pleci prin aer! 🙂

Zborurile n-au fost foarte lungi, dar suficient de multe – în zigzag. Cu tot felul de senzații și ele, mai ales în momentele în care îți imaginai cam cum e să ți se lipească zâmbetul de un copac! 🙂 Ei, dar n-a fost cazul, căci clipă de clipă am fost sub supraveghere și în siguranță, alături de oamenii faini de la Nativa!

Parcul de Aventuri Nativa e un loc cu adevărat special, în care poți petrece alături de familie și de prietenii cei mari, prin copaci – dar și alături de copii, care au și ei amenajate spații de joacă și de aventură. Se ajunge acolo cu microbuzul Iași-Bârnova sau cu mașina personală – de le la Hanul Trei Sarmale urci spre Bârnova, treci pe lângă Pensiunea Garofița și, la 300 de metri, ai ajuns la destinație.

Prețurile, că-s și ele importante, se prezintă precum urmează: 39 lei/adult; 29 lei/elev sau student; 19 lei/copil la escaladă; 12 lei/copil la obstacole; 15 lei/oră la badminton și tenis de masă; prețuri speciale pentru grupuri de la 5 sau 10 persoane.

Mie mi-a plăcut! Merită toți banii și mă voi întoarce. În asentimentul meu sunt și ceilalți colegi bloggeri: Alexandra Alistar, Alexandra Bohan, Andreea Ignat, Bianca Ionel, Diana Dascălu, Diana Lupu, Irina Nichifiriuc, Mariana Doroșenco, Victor Cojocaru.

Mulțumesc pentru poze, Bianca, Diana D. și Mariana! Mulțumesc pentru găzduire și trezire din amorțire, pentru aventură și prietenie, Nativa! Și mulțumesc și vouă, cititori în pietre, că-mi încurajați nebuniile! 🙂