O, om! (versuri de citit, neapărat – scrise de către un sfânt)

O, om!, ce mari răspunderi ai

De tot ce faci pe lume

De tot ce spui în scris sau grai!

De pilda ce la alţii dai

Căci ea mereu, spre iad sau rai

Pe mulţi o să-i îndrume

 

Ce grijă trebuie să pui

În viaţa ta, în toată,

Căci gândul care-l scrii sau

spui

S-a dus, în veci nu-l mai aduni

Și vei culege roadă lui

Ori viu, ori mort odată,

 

Ai spus o vorbă, vorba ta,

Mergând din gură în gură

Va-nveseli sau va-ntrista

Va curăţi sau va-ntina

Rodind sămânţa pusă în ea

De dragoste sau ură.

 

Scrii un cuvânt; cuvântul scris

Este un leac sau o otravă.

Tu vei muri dar tot ce-ai scris

Rămâne-n urmă drum deschis

Spre ocară sau slavă.

 

Ai spus un cântec, versul tău

Rămâne după tine

Îndemn spre bine sau spre rău

Spre curăţire sau desfrâu

Lăsând în inimi rodul tău

De har sau de rușine.

 

Arăţi o cale a ta

În urma ta nu piere

E cale bună sau e rea

Va prăbuși sau va-nălţa

Vor merge suflete pe ea

La pace sau durere

 

Trăiești o viaţă, viaţa ta

E una, numai una

Oricum ar fi, tu nu uita

Cum ţi-o trăiești, vei câștiga

Ori fericire pe vecie, ori chin

pe totdeauna.

 

O, om! Ce mari răspunderi ai!

Tu vei pleca din lume,

Dar ce ai spus prin scris sau

grai

Sau lași prin pilda care-o dai

Pe mulţi, pe mulţi spre iad sau

rai

Mereu o să-i îndrume.

 

Deci nu uita: Fii credincios!

Cu grijă și cu teamă

Să lași în inimi luminos

Un semn, un gând, un drum

frumos

Căci pentru toate ne-ndoios

Odată vei da seama.

Amin.

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, „Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine…”, Editura Doxologia, Iași, 2011)