O imagine cât o mie de cuvinte

Aceasta este una dintre secvențele care nu cer prea multe explicații.

Acesta e momentul în care mâna mea mică devină mână de uriaș. Acesta e momentul în care, printr-o strângere de… deget – se poate simți îmbrățișarea întregii lumi!

Încredere. Siguranță. Susținere. Și iubire multă! Timpul se oprește în loc. Fericirea e la ea acasă. Liniștea învăluie sufletele.

Pruncii au nevoie de noi. La fel cum noi, prunci fiind, avem nevoie de Mâna care să ne ocrotească. Ne putem îndepărta, putem fugi, putem uita de toate… Dar ce bine e să descoperim, în orice clipă ne-am trezi, în orice clipă ne-am întoarce – că Mâna e acolo, așteptând cu răbdare și cu bucurie să ne ofere îmbrățișarea!