Cine de cine și despre cine râde

Când ți se pare că vezi un om la pământ și râzi de el, să știi că s-ar putea să râzi de tine. De nemernicia ta și de micimea ta sufletească.

S-ar putea doar să ți se pară urâtă poziția la pământ, dar de acolo să se vadă mai clar lucrurile, decât din cerul tău. Nu te obligă nimeni să ajuți omul aflat la pământ. Dar dacă mai arunci și tu o piatră, dacă tragi un scuipat, dacă mai dai și tu un șut… toate astea țin de libera ta voință de a face rău. Nu doar de a trece nepăsător, ci de a face rău.

Omul aflat la pământ s-ar putea ca, în sufletul lui, să fie mai fericit decât tine. Iar asta te roade. De aceea, crezi că poți contribui mai mult la fericirea ta, nefericindu-l pe el. Te înșeli.

Fiecare-i cu fericirile și cu nefericirile lui. Poți fi fericit de fericirea altuia. Dar niciodată nu vei putea fi cu adevărat fericit, hrănindu-te din nefericirile celui de lângă tine. Bucurându-te de răul ce i se întâmplă. Contribuind activ la acest rău. Încetează să mai sari de închipuită fericire prin noroiul celui căzut! La final, te vei descoperi împroșcat de sus și până jos. Și chiar un pic mai nefericit decât erai înainte.