Tu cum ești – optimist sau pesimist?

Merită să trăiești sau nu merită să trăiești? În funcție de răspuns, de ezitări, de mirări, de fericirile sau de nefericirile care îți trec prin minte în fața unei asemenea întrebări – poți începe să-ți măsori gradul de optimism. Sau gradul de pesimism. Tu cum ești? Mai mult optimist sau mai mult pesimist? Dar de crezut, crezi? Crezi că viața aceasta a fost dată cu un scop, că fericirile – la fel ca și nefericirile – își au rostul și rolul lor?

Eu m-am caracterizat întotdeauna ca fiind optimistă. N-am rămas niciodată jos după o încercare ce, în primă fază, m-a frânt. M-am adunat bucată cu bucată și-am zâmbit, și-am mers mai departe, ca și când… De aceea, m-am bucurat mult când am găsit vorbindu-se despre optimism la Sfântul Nicolae Velimirovici. Undeva, în mine, știam că-i bine să fii optimist. Dar a fost o revelație să descopăr că optimismul e la fel de necesar precum aerul pe care-l respirăm. A fost aproape un șoc să mi se spună că nu te poți chema credincios – dacă te caracterizezi ca fiind pesimist.

Omilii despre pocăință, dragoste și optimism este o carte nou apărută la Editura Doxologia. O carte pe care o poți parcurge cu ușurință, dar pe care nu o poți uita la fel de ușor. O lectură plăcută și captivantă în care conștientizezi că acolo unde e multă tristețe este, de fapt, puțină credință. Sfântul Nicolae Velimirovici nu ceartă, dar nici nu mângâie fără rost. Pune punctul pe i și spune răului – rău, păcatului – păcat, neascultării – neascultare. De aceea, că ne convine sau nu, vorbește, de exemplu, despre afectivitatea părintească aceea nesănătoasă care, de multe ori, ascunde și „are grijă” de slăbiciunile copiilor. Vorbește despre noi, cei ce ne chinuim să-L rușinăm pe Dumnezeu – și nu reușim decât să ne rușinăm pe noi înșine. Vorbește despre teamă, care se naște din neascultarea lui Dumnezeu și care-l face pe om lipsit de putere și rob. Vorbește despre răbdare, iubire a vieții și despre jertfă – chestiuni necunoscute unui suflet pesimist, care se împotrivește vieții, care nu se poate dărui pe sine celor din jur.

Dar niciodată Sfântul nu înfricoșează peste măsură și fiecărei slăbiciuni îi arată și calea spre vindecare. Căci acolo unde păcatul este prezent, poate fi prezentă și pocăința. E important să credem în biruința finală a binelui în lume și să nu lăsăm niciodată biruința de moment a răului să ne înșele. Să trăim cu Dumnezeu! Căci a trăi cineva cu Dumnezeu, ne spune Sfântul Nicolae Velimirovici, înseamnă fericire în nefericire, bogăție în sărăcie, mângâiere în tristețe.

În loc de încheiere, o să vă citesc un fragmențel din carte. De suflet și realist – în egală măsură. Pesimiștii se vor întrista de fața mea și de vocea mea. Optimiștii… se vor bucura să descopere că știu să citesc! 🙂

Să avem grijă de noi! Să avem grijă ce punem la temelia optimismului nostru!