Sunt pro viață – de ce crezi c-aș cere moartea oamenilor pro avort?

Nu cred că, dacă ești pro viață – trebuie să fii omorât cu pietre, pe motiv că ești anti avort. De ce e de rău să aduci în vedere cuiva importanța vieții și să arăți că o sămânță din pântece e om, la fel ca mine și ca tine? Obligă asta cumva, cu ceva? Leagă cumva? Poate leagă sau dezleagă conștiințe, dar nu îngrădește cu nimic libertatea unei femei de a face „tot ce dorește cu propriul său corp”.
Oamenii pro viață nu cer moartea oamenilor pro avort. Ar fi culmea… Mulți dintre oamenii pro viață au mame și alte femei dragi care au făcut avort… Și asta nu-i împiedică să le iubească în continuare! Pentru că poți, foarte bine, să nu fii de acord cu ceva, cu cineva, dar să iubești omul. Mai teologic spus… urăști păcatul, dar îl iubești pe păcătos. Iar păcătoși suntem toți, nu-i unul mai breaz ca altul!…
În acest context, ne împărțim în pro viață și pro avort. Pot să fiu într-o categorie și să primesc respect, chiar dacă nu fac parte din tabăra ta? Că acum ceva timp, la alte ieșiri în stradă, erai tare mândru de mine – că gândesc ca tine! Suntem uneori asemănători, alteori diferiți. Nu voi susține moartea, doar ca să par cool și să rămân, în continuare, pe placul tău. Asta nu înseamnă că sunt anti avort – la modul bătăios și impunător. Asta înseamnă doar ceea ce spun – că sunt pro viață.

Sunt n motive care ne pot face să nu dorim un copil în viața noastră. Și, în același timp, sunt n femei care nu se încadrează în acele motive. Și sunt n copii pe care îi privim astăzi în ochi și fără de care nu ne-am putea imagina viața. Poate că era totul perfect atunci când s-au născut ei… dar între timp au apărut și o parte dintre acele n motive care ne-ar fi făcut acum să nu-i naștem. Putem măcar să ne gândim… să-i omorâm? Că am rămas fără serviciu și că nu mai avem bani să ne lăfăim? Sau că am fost părăsite de bărbații care ne promiteau iubire veșnică? Sau că, Doamne ferește, a dat boala peste noi sau peste prunci?… Ne mai putem imagina viața fără copiii pe care-i avem deja?
Sunt întrebări grele, sunt motive grele, sunt situații complet de nedorit. Sunt și sarcini nedorite. Dar a conștientiza valoarea vieții, a arăta unei femei că poate alege și viața, atunci când toate par a-i sta împotrivă – aceasta nu este o crimă. La final, oricine poate alege avortul. Dar situația nu va mai fi astăzi ca în vremea mamelor noastre. Astăzi există informare. Astăzi există mijloace de contracepție. Astăzi există mâini întinse, la propriu – oameni și asociații care sprijină femeile ce-și doresc să fie mame, atunci când toți le stau împotrivă. Și, totuși, în vremurile acestea – se fac, în medie, câte 150 de avorturi pe zi.
Susținem tot felul de oameni mai mult mai puțin minoritari. Susținem tot felul de oameni și de situații și ne numim deschiși – și-i acuzăm pe cei ce nu sunt de partea lor și-a noastră. Păi, hai atunci să susținem omul – în complexitatea lui. Iar omul e om încă din pântecele mamei sale! Vrei să-l elimini? Nu e de bine… dar e dreptul tău. Îți asumi. Atunci, asumă-ți că alegi moartea – și nu te ascunde în spatele unei… „întreruperi de sarcină”. Totuși, nu e ca și cum s-ar lua lumina sau ai întrerupe o activitate banală din viața asta plină cu de toate. Moartea e moarte – și nu poate spune cineva că nu-i tare trist ca un părinte să aleagă moartea copilului său…