Ne învrăjbim sau ieșim întru întâmpinarea Domnului?

Înjurați-mă bine și citiți mai departe… despre întâmpinarea omului și despre întâmpinarea Domnului. O să vă ratați niște minute din viață, adevărat, dar poate că n-o să fie asta cea mai mare tragedie.

Oameni dragi! Tragedia stă în durerea și în încrâncenarea care ne-au cuprins în zilele acestea. De oricare parte a baricadei am fi, suntem nefericiți. De oricare parte am fi și oricât am crede cu tărie în lupta noastră, în dreptatea noastră și-n dobitocia celorlalți – e imposibil să nu privim peste gard și să nu vedem dincolo tot oameni din oamenii noștri! Familiile, prietenii, cunoscuții s-au dezbinat astăzi mai mult decât în alte vremuri. E ură! E năduf provocat de sus și vărsat jos, între noi, în stânga și-n dreapta.

De sus… de la mizerabili din mizerabilii noștri – nu de Sus. Căci în Sus am cam uitat să mai privim. Am uitat să-L includem pe Dumnezeu în bucuriile, și-n necazurile, și-n luptele noastre. Am uitat să ne rugăm Lui pentru pace și pentru luminarea minții. Pentru suflete curate și pentru înțelepciune.

Nu suntem singuri. De ce ne comportăm de parcă am fi?

Încă nu ne este clar că, bazându-ne doar pe noi, crezând că noi singuri, prin puterile noastre, putem învinge și putem face o lume mai bună – încă nu ne e clar că participăm încet și sigur la construirea iadului pe pământ?… Ăștia mici, mărunții – cei care ieșim în stradă și cei care ne pierdem prin fotolii, în fața televizorului – cu toții avem o sămânță bună în noi. Însă și de o parte, și de cealaltă, cei care își au scopurile și interesele precise merg înainte. Fără să le pese. Fără să-i doară. Calculând doar în înghețați și în audiențe, mai puțin în oameni. Dezbinând. Incitând la ură. Înverșunând părinți împotriva copiilor, copii împotriva părinților, tineri împotriva bătrânilor, bătrâni împotriva tinerilor… E un vârtej înfricoșător. Dacă a reușit cineva să se mențină în afara lui cu gândul, cu vorba, cu fapta… îl felicit! Eu n-am reușit.

De aceea, nu spun să nu mai credem în noi. Nu spun că unul greșește și că altul e perfect. Spun doar că-n lupta noastră am fi mai buni, mai înțelepți, mai fericiți dacă L-am lua și pe Dumnezeu în calcul. Să ne rugăm pentru noi și pentru cei din „echipa” noastră, dar și pentru ceilalți. Fraieri, proști, orbiți, cumpărați, vânduți… așa cum îi considerăm noi – în loc să-i scuipăm, să-i înjurăm (sau pe lângă scuipătură, înjurătură…), să punem și un gând bun.

Cum să fie bine?

Miluiește-i, Doamne! Binecuvântează-i, Doamne! Înțelepțește-i, Doamne! Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi și pe toată lumea Ta! Să mergem înainte cu dreptatea noastră, să ne susținem punctele de vedere, dar să nu mai vedem în omul de peste gard pe vrăjmașul nostru. Iar dacă-l simțim ca fiind vrăjmaș, cu atât mai mult să ne rugăm pentru el! Să aprindem o candelă, să facem un drum spre biserică, să ne bucurăm de o sărbătoare și de participarea la o Sfântă Liturghie în zi de Întâmpinarea Domnului.

Altfel… câinii latră, caravana trece – și după ce sus se vor pune bine sacii în căruță, durerile noastre vor rămâne. Riscăm ca între familiile, prietenii, cunoscuții care s-au dezbinat astăzi să ajungă mâine să se simtă mai mult rănile – decât dreptatea pe care unul sau altul am avut-o.

Haideți să ne dorim mai bine pentru țara noastră și să-L includem și pe Dumnezeu în ecuație! Să Îi redăm locul din care, de multe ori, L-am alungat, crezând că ne vom descurca mai bine singuri. Haideți să ieșim întru întâmpinarea Domnului! Haideți să facem ce simțim că-i de făcut, lumește vorbind, dar să-L rugăm și pe El să ne ajute pentru țara noastră și pentru copiii noștri! Să ieșim în stradă sau să rămânem la televizor – dar în suflet să ne pâlpâie candelă de credință și de rugăciune. Să ne rugăm pentru noi și pentru cei dragi ai noștri. Pentru conducătorii țării noastre – prieteni sau vrăjmași. Pentru cei din fotolii. Pentru cei din stradă. Pentru anteniști. Pentru iohanniști. Pentru jandarmi. Pentru o lume mai bună. Pentru dreptate. Pentru corectitudine. Pentru adevăr. Pentru familie. Pentru iertare. Pentru iubire. Pentru sufletele noastre! Haideți să-i surprindem pe cei care ne vor mulți, proști și dezbinați!