Poza de profil se schimbă cu… emoție!

Cândva, de curând, i-am zis lui Paul Pădurariu: Hei, nu-mi faci o fotografie, să-mi schimb și eu poza de profil? Între noi fie vorba… poza mea de profil de la Facebook împlinise un an… deci, da – era cazul să fac ceva urgent! 🙂 Și-aproape în același context, îl aud pe Paul spunând c-ar vrea să invite bloggerii la studio, pentru niște ședințe din alea profi. Păi, dacă tot îți schimbi poza de profil – de ce să nu faci din asta și-un eveniment!? 🙂

Recunosc c-am fost cumva bucuroasă și curioasă, cu emoții și cu tot felul de gânduri despre cum va fi. Până azi dimineață. Azi, când eram planificată la pozat, m-am trezit cu fața la cearșaf, cu niște furtuni prin suflet și cu cheful pe zero – de simțeam că mă mișc în reluare. Păi, cum să merg eu așa la Paul?

Cum să merg? Așa cum pot… așa cum nu pot… eram programată și nu mai era chip să dau înapoi. Hei, ce-i cu tine?, mă întreabă Paul din prima secundă. N-am nimic, i-am răspuns. Și marmota… era și ea pe acolo… 🙂

A apărut și Adelina Bohan în curând, cu trusa ei de frumusețe – și m-a luat în primire. Cum am ieșit din mâinile sale… las la aprecierea voastră! Eu nu pot decât să-i mulțumesc! 🙂 Și-n timp ce ea mă aranja, a venit și Constantin Ciobanu, fotograful blogger care s-a ocupat în aceste zile să pozeze din culise evenimentul creat de Paul. Gata, eram în echipă completă. Prima echipă a zilei a doua de muncă – în care eu aveam rol de… hmmm… fotomodel?!

Am intrat cu Paul în cămăruța lui magică, în care atunci când se aprind luminile și se mișcă umbrelele… parcă te regăsești într-o altă lume! Și-n studio, acolo, după vreo două fotografii, vin eu cu mărturisirea: Știi, azi nu prea am chef de pozat…

Pam-pam! 🙂 Omul-zâmbet și fotograful-minune a lăsat aparatul și a rămas, pentru câteva momente, doar prietenul meu. Am vorbit, am povestit. Apoi s-a îndepărtat un pic și-a început să pozeze în timp ce eu vorbeam, mă chinuiam să nu lăcrimez, râdeam, explicam, gesticulam. Paul m-a vrut fix așa cum eram!

Nu m-a pus să zâmbesc tâmp, nu mi-a cerut să fiu altcineva sau altfel decât simțeam, nu s-a strâmbat la mine, nu s-a enervat, nu s-a prefăcut. Era un aer degajat acolo, de parcă stăteam amândoi la o masă, la o cafea. Și, totuși, în acest timp, Paul a reușit să muncească într-un mod care m-a surprins total. Căci mi-a pozat nu doar chipul, ci și emoțiile. Pot spune, fără să simt că exagerez, că mi-a pozat o parte din suflet!

Am plecat din Studio Foto – Paul Pădurariu cu un alt tonus. Parcă mă trezisem din nou – de data asta mai veselă, mai luminoasă, mai încrezătoare. Aceeași eu – mai puțin boțită! 🙂 Pentru asta nu pot decât să-i mulțumesc lui Paul, să-l felicit din suflet și să-l recomand oricui, pentru o ședință de foto-terapie! 🙂 Ești foarte tare, frate!

Mulțumesc încă o dată Adelinei – căci doar trecând prin mâinile ei am putut să facem pasul următor, în lumea cea magică. Și-i mulțumesc, de asemenea, lui Constantin – un om blând și discret, cu o bunătate aparte! Mulțumesc, echipă fantastică! Mândră-i Kooperativa 2.0 Iași că vă are și fericite-s sufletele noastre atât de fain surprinse în imagini!

[Mai multe fotografii din studio, pe Facebook!]