Nouă luni în burta mamei – aventură explicată în stilul genialului Florian Colceag

Avem impresia că ceea ce se întâmplă cu noi, ăștia mari și minunați… nu afectează copiii. Ba da! Bun sau rău, tot ceea ce se întâmplă cu noi – mame, mai ales!, dar și tați și cadre didactice – afectează copiii. Noi suntem cei care le putem porni sau stopa abilitățile, fericirile, iubirea, bucuria cunoașterii.

În acest week-end, antrenorul de genii Florian Colceag a fost la Iași, în cadrul unui eveniment extrem de puțin mediatizat… Am aflat pe ultima sută de metri, m-am dus, m-am bucurat că am ajuns chiar și în aceste condiții, mi-am notat multe și câteva le împart cu voi. Despre cele nouă luni de sarcină, perioadă pe care mulți o neglijează. Mame și burtici, atenție aici! 

Copiii ies cu multe lecții învățate din burta mamei. Ei se conectează cu mama din burtă și au inclusiv un dialog mintal intern. În toate cele nouă luni! Așa că, atunci când se nasc, ei n-o pornesc de la zero, ci au o experiență bogată. Tot ceea ce au de făcut este să recunoască obiectele și să pună cap la cap informațiile. Abilitățile se dezvoltă din timpul gravidității. Pentru că, în afară de simțul vizual, copilașii din burtă au toate simțurile deschise și informația se procesează.

Deci, grijă mare! Dacă mama a fost deprimată în timpul sarcinii, copilul a învățat depresia – pe care, mai apoi, trebuie să lupte s-o înțeleagă… Dacă mama fumează, și copilul fumează. Dacă mama bea alcool, și copilul bea… Dacă mama se scaldă în stres, frică, invidie, oboseală, ură… dacă mama trăiește toate acestea – și copilul le trăiește, cu toată ființa lui.

La fel e și cu trăirile înalte și cu bunele care se petrec în timpul sarcinii. Atunci când familia este unită, când soții se iubesc, când tatăl este alături de copil și de mamă, când copilul este dorit cu tot sufletul și așteptat, când mama e liniștită, când se roagă, când muncește cu drag, când respectă pe cei din jur și emană bunătate, când plutește de fericire – bebe e, de la sine înțeles, fericit și se simte în siguranță. Dacă mama mai ascultă și muzică simfonică, rezolvă rebus și/ sau probleme de matematică, bebe va prinde și din toate astea și-și va dezvolta inteligența.

Tot, dar tot ceea ce trăiește mama, trăiește și copilul! Deci, păcatul cu gândul, cu vorba, cu fapta devin concrete și reale – iar strânsa (și în aceste situații… nedorita) „colaborare” a mamei cu fătul fac ca pruncul să cunoască mai mult decât, poate, ne-am dori… Toate cele pe care o „doamnă bine” le ascunde sub preș nu pot rămâne ascunse de sufletul micuțului care, din păcate, n-are nicio vină dacă nimerește într-o burtă mai puțin veselă sau într-o mamă care se ocupă de alții, de binele și mai ales de răul lor… uitând pentru ce e ea mamă…

Eu repet și repet, pentru că domnul profesor Florian Colceag a tot repetat ideile astea – de la începutul și până la sfârșitul conferinței. Și pentru că da, e extrem de important de înțeles și de reținut: emoțiile negative ale mamei amprentează copilul!

Așa că, dragi mămici… acum încep să vorbesc eu, de la mine… Sunt convinsă că multe dintre cele de mai sus le știați deja… Aplicați-le! Faceți tot posibilul să vă axați pe copil și pe binecuvântarea pe care ați primit-o. În orice context, oricât de neplăcută ar fi viața voastră, oricât de mult ați greșit sau oricât de mult vi s-a greșit, oricât ați vrea să strângeți de gât pe unii sau pe alții, oricât vă amăgiți că neglijați copilul acum, urmând niște scopuri precise… ca să-i fie bine pruncului mai încolo… Treziți-vă! Copilul din burtică și ceilalți copii din dotare au nevoie de voi acum! Bebe, copilul, copiii, ei!, mai mult decât un coleg de serviciu care vă stresează, decât un tată care a dat bir cu fugiții, decât o unghie care vi s-a rupt sau o coafură care vi se pare că nu vă pune în evidență ochii… Nimic nu mai contează, pentru nimic nu merită să te amărăști în plus – știind că lupta și mucenicia voastră e să dați naștere unei minunății! Fiți bine, vă rog, pentru pruncii voștri!