Copilul-fluture și-o lecție pentru cei care nu se simt bine în viața lor…

N-am făcut noi multe campanii pe blog, dar am făcut. Și, cel mai important mi se pare că am reușit, în mare, să păstrăm legătura cu cei pe care, împreună, i-am ajutat. Mai mult, voi ați fost cei care m-ați ținut activă și care, periodic, m-ați mai întrebat – și încă mă mai întrebați – despre unul sau altul dintre copiluți, dintre cazuri, dintre necazuri… Când spun Alexandra-Denisa, copilul-fluture – știți deja cam cât de veche ne este prietenia. Din 2012, de pe vremea în care draga noastră avea trei ani.

Campania pentru ea a fost una dintre cele mai mari și mai puternice, iar ajutorul a fost impresionant! Nu greșesc dacă spun că, de atunci și până astăzi cazul copilului-fluture a reușit să rămână în atenția oamenilor cu suflet mare. Nu neapărat cu mult, cât cu omenie, cu o anume constanță, cu zâmbet, cu grijă față de aproapele.

Alexandra este mare și frumoasă, foarte isteață și e o lecție pentru mulți. Nu se simte prea bine și o dor toate, sărăcuța – și, totuși… ironic pentru noi… se simte bine în pielea ei! S-a învățat să fie… copilul-fluture!

Urmează fotografii triste…

Ieri am vizitat-o și, la rugămintea mamei, i-am făcut mai multe fotografii detaliate, pentru a le trimite unor medici din București. A fost, pentru a nu știu câta oară, un moment greu pentru mine. Căci obișnuiesc s-o percep pe Alexandra ca pe un întreg de bunătate, de copilărie, de suferință și de rană deschisă. Și-mi e de ajuns să mă cutremur toată, să mă rog, să privesc viața cu alți ochi. Cu atât mai mult în momentele în care trebuie să mă concentrez pe amănunte – în care înțeleg de ce e… copilul-fluture – mă simt dărâmată!

Copilul acesta poartă o cruce mare și grea, de neimaginat, oricâte scenarii ne-am face. De aceea, față în față cu fluturașul dezgolit de hăinuțe, simt cum cad și măștile lumii acesteia. Simt cum necazurile mele se transformă în nimicuri, cum viața mi-e aiurea doar pentru că așa accept eu să-mi fie… Simt că mă plâng prea mult pentru cât de puține fac pentru a-mi fi bine și simt că nici măcar binele și sănătatea și viața pe care le am nu-s un premiu pentru cine știe ce merite, ci-s căpătate, pur și simplu, din prea multa milostivire a Cuiva…

Însă Alexandra are un rol, mai presus de suferința ei. Alexandra e puternică. Și minunată! Alexandra emană bunătate și înmoaie și cele mai tari suflete. Un copil ca Alexandra, cu o cruce atât de grea – poate să adune oamenii în jurul ei și poate să facă lumea mai bună! E drept că nimeni nu și-ar dori să fie în pielea Alexandrei, dar e și mai drept că prea puțini am putea avea forța ei. Conștienți de toate acestea, haideți ca nici de aici înainte să n-o uităm! Haideți ca și de acum înainte să reușim să-i fim alături!

Informațiile de bază rămân neschimbate

Puținul nostru de bani, de ajutor, de omenie, de a arăta că ne pasă face mult pentru copilul-fluture și pentru familia ei.

Bibirig Daniela
RO22 OTPV 1400 0028 8942 RO01
Mama poate fi contactată la numărul de telefon: 0761 494 288.

Și, ca să închei în ton vesel, specific Alexandrei, am să vă redau o discuție dintre ea și un copil din lumea cea mare…

– Auzi, dar tu de ce tot apari pe internet și pe la televizor? Părinții tăi n-au bani, ca să poată avea grijă de tine?

– Părinții mei au mereu grijă de mine! Dar eu apar peste tot pentru că mă iubește lumea și pentru că sunt o vedetă!

🙂 Bravo, Alexandra! Așa se trece prin viață! Cu inima curată și cu fruntea sus!

*** Aici am vorbit pentru prima dată pe blog despre Alexandra și am explicat ce înseamnă epidermoliza buloasă ori, mai cunoscută nouă, boala copilului-fluture.

*** Aici se regăsesc toate scrierile de pe blog care fac referire la Alexandra Denisa.