Dintr-o vinere în alta…

Mi-e dor de pozucile acelea tâmpițele de pe Facebook, care anunțau, cu bucurie, că vine week-end-ul. Gata cu munca! Liber la distracție!

Pisici, copii și căței se întindeau pe ecran, își puneau coifuri, dansau lambada și sâmbata se pregătea să intre, șmecheră, în scenă.

Mi-e dor de oboseala sfârșitului de săptămână și de plictiselile de rigoare, care invadau rețelele de socializare.

Nu mai vreau să număr morți, nici nu mai vreau să mă minunez de toate conflictele care se stârnesc din fund, de pe scaun, imediat după o tragedie. M-am săturat de păreriști și de judecători, m-am săturat de ură și de bucurie stupidă, atunci când se întâmplă vreun rău. M-am săturat să-mi fie reinterpretate vorbele și să mă trezesc pusă la zid doar așa, de amorul conversației. M-am săturat de creștinii farisei, de auto-intitulații atei cu inteligență și cultură la genunchiul broaștei, m-am săturat de fanatici, de extremiști și, mai ales, m-am săturat de generalizări.

Eu încă mai cred că lumea-i, per total, bună – și, că mai are nevoie doar de niște seri de vineri mai liniștite, mai odihnitoare de suflet și de minte, mai pline de înțelegere, de iubire, de respect pentru aproapele. Eu încă mai cred că trebuie să așteptăm schimbările făcând, în același timp, schimbări la noi și în noi înșine. Eu încă mai cred că viața poate fi frumoasă – dacă ne coborâm din rolul de dumnezei și realizăm că pe acest pământ suntem trecători și, mai important decât să trăim mult și bine e să trăim, pur și simplu, frumos.

Căci, se pare că banalele seri de vineri, că rutina zilelor de sâmbătă și de duminică erau cu mult, mult mai prețioase – decât ne sunt ultimele incitante, pline, sângeroase și înversunate sfârșturi de săptămână.

Mi-e dor… M-am săturat!… Eu încă mai cred…