De ziua unui OM care a schimbat Iașul

Nu putem să lăsăm o urmă in istorie, o dâră de lumină, dacă ceva nu s-a schimbat în viața nostră. Schimbăm societatea construită în jurul nostru, în măsura în care lumina candelei din sufletul nostru pâlpâie… Vom spune că sunt povești, pentru că în societatea contemporană, atunci când eu am o problemă, problema este doar a mea…

A existat, însă, un OM în istoria capitalei Moldovei, pentru care problemele orașului, ale năpăstuiților de soartă, ale clerului, ale tinerilor școlari și studenți au devenit nu problemele, ci provocările sale! Avem o poveste de „părinte”, de „bunic minunat” care, după 27 de ani de slujire, a lăsat un alt Iași, un oraș de care noi, nepoții săi, ne bucurăm din plin. Pe scurt – vorbim despre Mitropolitul Iosif Naniescu.

A venit la Iași într-o vreme în care, după război, sărăcia și lipsurile erau la ele acasă. Nu mai era tânăr când a pus piciorul în gara din Iași. Fusese episcop la Argeș, într-o eparhie bogată, peste care nu trecuse încă războiul. Putea să-și aștearnă o bătrânețe liniștită. A preferat, însă, să-și suflece mânecile și să facă ceea ce 40 de ani nimeni nu a reușit – să finalizeze catedrala începută de mitropolitul Veniamin.

Citește aici, în întregime, articolul scris de al meu Nicolae Pintilie, dedicat Mitropolitului Iosif Naniescu. Astăzi, 15 iulie, se împlinesc 197 de ani de la nașterea sa. Iar peste momentul acesta nu se putea trece atât de ușor, având în vedere că Iosif cel sfânt și milostiv este bunicul de suflet al familiei noastre!