Planuri și neplanuri de mică soție

Maria, cu lacrimi în ochi:
– Atunci, eu n-o să mă mai mărit! N-o să mă mai mărit niciodată!
– Păi, de ce?, o întreb uimită.
E în perioada aceea în care visează continuu la prinţi şi în care-şi schimbă posibilele iubiri ca pe şosete…
– Eu nu vreau să plec de aici, c-o să-mi fie dor de voi! Nu vreau la ce spui tu, la casa mea!
– Dar, aşa se întâmplă de cele mai multe ori. Stau într-o casă prinţul, prinţesa şi copilaşii, micii prinţişori.
– Dar, eu vreau să-l invit pe prinţul meu acasă la noi!
– Poate el nu va vrea… sau poate va vrea să stea cu părinţii lui…
Meditează.
– Eu, totuşi, o să-l invit aici. Tu l-ai invitat pe soţul tău aici, şi eu o să-l invit pe soţul meu în casa asta!

Am râs şi i-am spus că trebuie să-şi amintească vorbele acestea şi mai târziu. Atunci când va veni vremea să n-o mai suporte pe mami, atunci când va simţi că-i vine să fugă de acasă, atunci când… E bine, totuşi, că măcar acum se simte bine, iubită şi octotită, sub acelaşi acoperiş în care învaţă că se poate convieţui cu drag şi în relativă linişte alături de părinţi şi bunici :).