Pe valuri cu Titanic Vals

Familie. Bărbat. Nevastă. Copii. Soacră. Frumusețe. Prostie. Handicap. Bani. Moarte. Fericire. Bani. Politică. Parvenire. Bani. Dragoste. Interes. Bani. Modestie. Înșelătorie. Omenie. Titanic Vals.
O poveste inspirată din realitatea anului 1931 – înfricoșător de bine adaptată la 2014. La sfârșitul săptămânii trecute am mers la Ateneul Tătărași unde, în regia Mihaelei Arsenescu-Werner s-a jucat Titanic Vals – de Tudor Mușatescu. Au fost pe scenă toate vârstele și toate tipologiile. Într-o singură familie s-au putut descoperi calitățile și defectele întregii lumi. Lăsarea și delăsarea, binele și răul, frumusețea și urâciunea sufletească, naivitatea și prostia, compasiunea și bucuria pentru necazul abătut asupra altuia, modestia și dorința de grabnică trecere peste trepte sociale, sacrificiul și sacrificarea.

S-a jucat totul fantastic! Cu umor. Cu implicare. Cu pasiune. Cu învățăminte – pentru cine are urechi să audă. Și, s-a demonstrat că oamenii-s aceeași, ieri – ca și astăzi. S-a pus degetul pe rană și s-a pecetluit adevărul deja știut și încă ascuns: politica-i o cur…tezană. Că, orice-ai alege, ca votant, iese cine trebuie. Că, indiferent dacă omul din față e cumplit de sincer și de bun, din spate îl joacă alții pe ațe, până când scot untul din el.
Până la urmă, familia e cea mai mare avere – oricât de săraci la minte și la inima ar fi unii dintre componenți. Acasă ar trebui să-i reunim pe toți – fie ei soți fraieri, copii din căsnicii trecute sau din flori, neveste disperate sau soacre exasperante. Până la urmă, și dragostea poate învinge și poate crea un final fericit. Atenție, însă! Banii și politica așteaptă la colț!