Suflet, minte, fund

Sunt clipe în care un pas înainte, o decizie, un plan – te fac să te simţi cel mai fericit om. Orice ar fi, trebuie să fii convins că, în viitor, vor exista şi momente grele. Că fericirea va exploda, va fi trântită la pământ şi călcată în picioare. Totul – mai mult sau mai puţin grav decât am explicat. Dacă în paşii tăi înainte, în deciziile, în planurile tale ai gândit, în proporţiile necesare, cu mintea şi cu sufletul, vei trece peste impas. Dacă ai gândit cu fundul, pa!

Unii dintre paşi sunt uşor de reluat – fără a privi în urmă cu regret. Alţii – ne marchează pe viaţă. Fundul nu e chiar cel mai bun sfătuitor… La fel cum nu sunt de agreat nici variantele minte fără suflet… ori suflet fără minte. La fel cum nu e de agreat nici să facem ceva fără a purta – în minte şi în suflet – pe Dumnezeu.

Vorba aia – zâmbeşte, mâine poate fi mai rău! – are doza ei de adevăr. Trebuie să fim întotdeauna pregătiţi pentru mai rău, fără să-l ţinem, însă, ca pe un drob de sare, deasupra capului. Trebuie să ne bucurăm de prezent şi să ne trăim frumos viaţa. Să ne-avem bateriile încărcate şi putere în minte şi în suflet, pentru a întâmpina greutăţile cu fruntea sus.

Nimic bun nu se obţine – şi, mai ales, nu se păstrează – uşor. În paşii noştri, e nevoie să ne ascultăm, mereu, mintea şi sufletul. Pentru a ne asuma paşii. Pentru a ne asuma cele ce vor veni. În paşii noştri importanţi, fundul trebuie lăsat acolo unde îi e locul – la spate. Altfel, riscăm să ni se năruie totul… după un simplu vânt…