Recenzia unei… Istorii de sub covor

Editura Adenium mi-a lansat o dublă provocare! Într-un timp foarte, foarte scurt, am avut de citit 70 de cărți într-una singură! Astăzi este vineri. Prilej pentru ca provocarea să continue, cu o recenzie. De la mine, pentru voi!

Vă prezint, așadar, Istoria de sub covor – dezbateri istoriografice, o lucrare semnată de Ovidiu Pecican și publicată la Editura Adenium, în Iașul lui 2013.

Lucrarea de față, așa cum afirmă autorul în Cuvânt către cititori, continuă reunirea cronicilor de carte și a discuțiilor istoriografice apărute în anii 2011-2013, cele mai multe în Observator cultural. Ca și cărțile anterioare, și aceasta vorbește despre dorința de a face „din critica istoriografică o participantă asiduă și neobosită la actualitatea vieții noastre culturale, ca exercițiu al spiritului critic și ca manifest profesional personal, și afirmă nevoia de a asigura o receptare susținută producției relevante pentru cercetarea istoricului actual din România”. Ovidiu Pecican își exprimă speranța ca tot mai multe voci autorizate din mediile istorice românești să se audă în agora. Comentariile lor ar contribui la „recredibilizarea istoriografiei, la relansarea ei în rândul cititorilor destul de reticenți în ultimele două decenii, ca urmare a confruntării lor cu prea multe enigme nedeslușite – sau rezolvate manipulativ, neinteligent, ba chiar oportunist…”.

În această ordine de idei, autorul a ales, din diversitatea preocupărilor sale, scrierile care corespund scopului urmărit. Unele dintre acestea ne apar reunite în subtitluri suggestive, ca de exemplu: Folclorul ca istorie, Securitate și falsuri medievale, Război cosmetizării, Decalaje și întrebări, Utopie și contrautopie în modernitatea occidentală, O biografie subiectivă a radioului, Pariuri în cercetarea comunismului, Modelul prezidențial, Culianu, istoric al românilor, Opiniile unui istoric, Înnoire, receptare și slăbiciune în istorie. Altele sunt de sine stătătoare.

Este clar că această carte se adresează, în primul rând, celor avizați și îndrăgostiților de istorie. Lectura îl surpinde pe cititor cu multitudinea și varietatea informațiilor. Sunt analizate aproximativ 70 de cărți, o adevărată bibliotecă! Paginile ei fac apel la fapte mai puțin cunoscute, ori la altele știute într-un anumit fel și amendate de critica istoricului. Realizăm, în acest context, că trebuie timp mult de înțelegere și de reflecție. Majoritatea lucrărilor ce fac obiectul analizei critice sunt bogății prea puțin cunoscute – iar faptul că ni se permite să ținem pasul cu actualitatea din acest domeniu, ne oferă un sentiment de împlinire.

Ne sunt prezentate opere valoroase cărora, din varii motive, nu li s-a acordat o atenție deosebită. Unele se procură cu mare greutate din cauza tirajului mic în care au fost publicate, altele sunt ținute „sub covor” cu bună știință. Avem exemplul istoricului ardelean Silviu Dragomir și al studiului său despre diploma ioaniților, care a făcut obiectul unei cărți abia în 2009, după o jumătate de secol de la moartea autorului. Aproape fără excepție, cronicile sunt interesante. Pentru fiecare carte, în câteva pagini sunt reliefate meritele, dar nu lipsesc nici neîmplinirile – precizate și amendate corespunzător. Analizele și comentariile îți trezesc dorința firească de a citi lucrarea respectivă. Cine nu ar dori, după ce a parcurs studiul critic despre Folclorul ca istorie, să nu intre și în posesia lucrării lui Ion Taloș, Cununia fraților și Nunta Soarelui. Incestul zădărnicit în folclorul românesc și universal. Studiu monografic și corpus de texte? Sunt prezentate lucruri admirabile, care susțin afirmația de necontestat că, din marile circuite culturale europene a făcut parte și cultura noastră veche. Similitudinile remarcate între opera lui Dante, Divina Comedie și baladele noastre populare arată că românii creau în evul mediu  opere de mare importanță – dar, nu în scris, ci orale.

Trăim vremuri în care se citește puțin, iar televizorul și calculatorul îi țin prizonieri pe cei mai mulți dintre noi. În aceste împrejurări, este de salutat efortul autorului, de a pune la curent pe doritorii de „carte valoroasă” și a-i orienta.