Anda-n caricaturi

Ieri am fost invitată la Iulius Mall. Pentru a fi în preajma lui Ştefan Popa Popa’s şi a câtorva iscusiţi caricaturişti din echipa lui. Ca să primesc o… aplă plată! 🙂 Glumesc! Ca să primesc o caricatură, normal! Şi, am primit două! Păi, se pare că aşa le-a trasmis Moşul, că merit :).

Prima lucrare aparţine lui Valentin Chibrit. Un tip super-comunicativ, care mi-a apreciat veselia. Numai că, în compania lui, nici nu aveai cum să nu zâmbeşti! 🙂 M-a întrebat dacă am sânge arab, indian… o fi avut în minte şi ţigănesc – şi s-a minunat că sunt în întregime româncă (na, din cunoştinţele mele!). Apoi, mi-a zis că n-am nici faţă de moldoveancă. Trebuia să-i mai spun că am bărbat viitor preot, ca să aflu din gura lui: oare faţă de coană preoteasă am? 🙂

Al doilea portret-caricatură a venit din partea lui Leonte Năstase. Aici, am stat mai serioasă. Adică, n-am mai râs cu toţi dinţii, dar nici rău nu mi-a fost :).

Ce să spun?! De multe ori, nu mă recunosc nici din poze. Aşa că, nu pot afirma că m-aş recunoaşte în totalitate din caricaturi. Care nici nu au scopul acesta. În schimb, sesizez unele trăsături – pe care nici nu bănuiam că le-ar putea surprinde cineva. Unii mi-au zis că le place lucrarea colorată, alţii au votat-o pe cealaltă. Eu m-am tot frăsuit, în căutarea unui răspuns al sufletului meu.
Când frăsuiala era mai mare şi eu fotografiam pentru blog, vine Maria: Mami, ştii care îmi place mie cel mai mult? Nici n-a mai aşteaptat vreo reacţie, ci a continuat, cu toată seninătatea: Amândouă!
Ei, amândouă îmi plac şi mie! Pentru că sunt, în primul rând, stiluri diferite. Şi pentru că înseamnă munca unor oameni talentaţi – care m-au suportat pe mine, în faţa ochilor, preţ de câteva minute.

Mulţumesc lor! Mulţumesc lui Ştefan Popa Popa’s, că ne reprezintă şi că poartă cu mândrie numele României, peste hotare! Mulţumec şi celor de la Iulius Mall, care au pus la cale acest eveniment, în cadrul Zilei Internaţionale a Studentului! Când ne-o fi mai rău, ca în caricaturi să arătăm! 🙂