La ciuperci

O toamnă generoasă nu putea trece fără o expoziţie de… ciuperci! La Grădina Botanică, 197 de specii de ciuperci comestibile, toxice şi otrăvitoare – proaspete! – au aşteaptat să fie cunoscute, admirate, fotografiate, mirosite!

Eu am ajuns la ele, într-o ieşire în familie cu scop… muncitoresc! Şi m-am bucurat, în egală măsură, de sarcina de serviciu şi de timpul petrecut alături de dragii mei.
Aproape o oră de prezentare ar putea părea, în alte cazuri, plictisitoare! De data aceasta, o oră a trecut ca un pocnit din degete. Cătălin Tănase, directorul Grădinii Botanice, dar şi toţi cei care au organizat expoziţia-fulger au fost minunaţi! În largul lor, în mediul lor, cu explicaţii interesante – rostite pe înţelesul oricui. Cu informaţii ce ne-ar putea salva viaţa!

Ieri, am fost faţă în faţă cu Amanita phalloides – cea mai toxică specie din România şi, se pare, din lume. Ciuperca a fost culeasă de pe lângă Iaşi… O singură pălărie, care nu depășește, ca și greutate, 70 de grame, poate să omoare trei sau patru persoane, toxicitatea ei fiind asemănătoare muşcăturii de viperă!

Îninte de a se forma complet, ciuperca arată ca un ou şi poate fi confundată cu o specie comestibilă. În tradiţia populară i se spune buretele viperei, după aspectul piciorului – care sugerează pielea descuamată a reptilelor.
Culmea este că are un miros dulceag! Ceea ce demonstrează că e total falsă ideea că mirosul plăcut recomandă o specie comestibilă. La fel de falsă este şi credinţa că modificarea culorii ar fi un criteriu că specia este sau nu este comestibilă.

Şi, nu… nu avem voie să ne bazăm doar pe intuiţie atunci când vine vorba să mâncăm ciuperci! Intiuţia mi-ar spune să nu bag în gură burete șerpesc sau pălăria șarpelui. Totuşi, aş rata o masă spornică, bună, cu gust de alună.

În acelaşi timp, ciupercile astea par total inocente.

Însă, culmea, Armillaria ostoyae este o specie necomestibilă, chiar toxică. Ultimele cercetări în domeniu au dovedit prezența a cinci toxine în compoziţia ei.

Şi ghebele astea, galbene sunt foarte toxice.

Contrar aparenţelor, ciuperca albastră-verzui este mai mult decât comestibilă!

Ieri am aflat şi despre ciupercile anti-alcool. Aşa am cunoscut o specie cu lame de culoarea neagră – coprinus… sau ceva de genul. Este inofensivă, dacă nu este consumată în combinație cu un păharel de ceva, orice!

Toxinele produse de ciupercă nu mai permit metabolizarea alcoolului etilic, ceea ce duce la o manifestare destul de dubiosă. Hipertensiune arterială, înroșire a feței, tuse convulsivă… Unele neveste preferă să joace o festă soţilor, doar-doar i-or convinge să se lase de băut. Atenţie, însă! Cardiacii pot muri!

Dacă unele ciuperci te omoară, altele te satură, dar te şi vindecă. Aşa se întâmplă cu gasteromicetele… ciuperci pline, înăuntru, de… praf.

Corect spus, de spori care, faţă în faţă cu o rană pot avea efect hemostatic și, în același timp, antiseptic.

Proprietăţi medicinale farmaceutice aveau şi ciupercile de la masa alăturată. Adevărate comori, chiar dacă nu pot fi consumate.

Alte ciuperci au efect halucinogen…

Iar altele te intoxică, pur şi simplu…

Unele sunt mici, mici, iar altele sunt uriaşe!

E bine să ştii ce trebuie să ai în farfurie, dar e şi mai bine să ştii ce NU trebuie să ai în farfurie! Viaţa este mai sigură dacă nu ne aventurăm inutil şi dacă întrebăm specialiştii!

La Grădina Botanică din Iaşi găsim, pe bune, specialişti. Și doar câte o zi, două pe an, mai găsim şi ciuperci!