Iaşul iubeşte politica second hand

Am mult – dar, foarte mult timp de când îmi tot propun să pun poza asta pe blog. Imaginea, în sine, mi-a stârnit mereu râsul. Atât de sadică, dar atât de reală! Pentru că aşa se întâmplă, în general, cu siguranţa şi cu onestitatea pe care ţi-o transmit politicienii. Este de mâna a doua! Indiferent de culoare şi de alte detalii. Cu atât mai mult, alăturarea asta de culori, într-un context atât de nepotrivit… mi s-a părut veşnic aducătoare de zâmbet şi ironii.

Acum, întrebarea este: cine e omul din spatele mesajului? Cine este de încredere şi de acţiune? Cui îi pasă de oraş şi cine vrea să mă ajute să trăiesc într-un cartier mai bun?

Cine ascultă şi nu se preface?…

Da… e el! Omul ultimelor zile! Pe care mulţi din Alexandru nu-l cunoşteau decât din poză – sau nici măcar atât. Pe care mulţi îl cunosc acum, aşa cum nu şi-ar fi dorit vreodată să se arate.
Este omul care s-a hotărât ca, în şedinţă cu Tinerii PSD, să propună ideea creaţă – dar, destul de bine pusă la punct – prin care să strice o acţiune de protest împotriva mai marilor lui. Pentru a da bine în faţa celor care îi clădesc trepte. Meritate şi nemeritate.
E Marius Ostaficiuc! Mai nou, partidul s-a dezis de el. În politică nu sunt ţinuţi în puf decât cei care fac treaba murdară… cât mai curat posibil.

Păcat. Pentru el, că s-a spart buba atât de urât. Pentru noi, că ne vindem traiul şi mălaiul la mâna a doua. Nu ne permitem, încă, oameni de primă clasă. Ori… nu-i merităm.

[Dacă n-ai înţeles încă de la ce m-am luat, citeşte aici.]